alex bâcu

si ca roua diminetii petrecute in prisaca si ca vantul tineretii ispasita\\\'n zi de claca o racoare licoroasa mi-aminteste de un fior, prelinge-ti-s-ar pe spate limba-mi imbibata-n dor! cu

Megophiasule, megophiasule, ce sa fac omule cu tine ca esti ca raia sau ca dragostea nightlooserilor o data pomenit cu tine pe cap nu mai scapa omu’ de tine… dracu m-a pus sa iti raspund la emailu’

sunt slab, iubito, părăsit de zei, îngeri sau sfinți, îngenunchiat îmi plâng de milă, sunt hâd, iubito, septicemia înfumurării mele meschine pulsează chin în nesiguranța solitudinii sunt

ce-as mai bate pe muchie un an-doi cu tine... intre timp ti-as croi si tie cosmare pe masura din vascoza lintoliilor mele de dumineca catifelate ca un petec de sugativa imbibat in

da da nu mai sunt suficiente versurile vehicolul asta are deja prea multi pasageri clandestini care se dau jos la prima statie fluturandu-si chipiul in semn de adio si n-am cuvinte ei si daca

m-am asternut peste claia de pifuri de sub pat usor, lanced, cenusiu ca o tanguire neluata la timpul ei in seama doar mama ma mai stergea cu o carpa - gesticulatia ei simula eclipsele

probabil ca altundeva se ascund impresiile mele intr-un mai da-o incolo de treaba mai alexandrule chiar asa rostit de o buza de iepure cu ceva ruj si accent moldovenesc stiu - stiu sar peste

ghioceii comercializati de timpuriu de tiganci voluptoase si frivole isi tremura clopotele de clorofila in invocarea unui dumnezeu vernal fara cearcane sau riduri avand causele

mi-am mangaiat absent motanul ce torcea cu o aparenta naturalete aducand a scrasnet de macara ruginita pe caloriferul unde se uscau intr-un sfarait armonios o pereche de sosete, un maieu cu un

azi noapte nu imi mai intram in piele de bucurie imi dadeam prinosul pe afara si chiar incepusem sa ma crap putin la coate iar epiderma imi ajungea doar pana la glezne oricum mi se cam

ia-mi pulsul, muribundo, se mai sparge din cand in cand un val de promotoriul agonizant al incheieturii mainii din arogantul cer populat de porumbei amnezici ninge din cand in cand a \"te rog

din cand in cand ne dam seama unul de altul si atunci ne privim in ochi staruind in complicate mreje capilare brodate de jur imprejurul retinei si am vrea sa spunem un cuvant doar

dimineata pierdeai acelasi tenis cu sireturi prazulii, argumentai dependenta de sotron si oricum astazi piciorul stang nu se simtea in apele lui, nu aveam chef de dovezi prin dormitor asa ca il

ma mai primesti un an? sunt gol si prost caci pijamalele de schimb cu numele oanei brodat pe elastic le-am ars vara trecuta cand mi-am dat foc la valiza ca sa te pot vedea mai bine in

parcul obor umbra de salcam tabla de sah in verde si rosu - culori complementare vorba aia doi sahisti daltonisti asteapta prima mutare

ploaia mușca intempestiv trotuarul, turnând ciment în beciul casei mele strigau la mine starostele și cobzarul \"aruncă băi un pled pe bidinele\" într-un decor de câlți și bibelouri în ghips

categoric astazi trebuia sa spal rufe. pana si ligheanul rosu pe care il potrivisem ca un tutu de mucava creponata in jurul soldurilor mele pastrand inca o adolescentina zveltoare de balerina

cuvintele tale scuipate ca niste mucuri de tigara cu dexteritatea unor salahori cu chef de scandal dar in acelasi timp pastrand la capatul filtrului iridescenta sangerie a rujului

mi-am impachetat doar cateva poze cu tine te-am decupat am nevoie doar de decoruri stii bine ca in fiecare weekend pornesc miscari iconoclaste si mi te sterg din memorie, din carnetele, din