alex bâcu

Viața își mai plânge
o lume ce moare

\'mai\' mi se pare superfluu - se repeta 2 versuri mai jos

constructia \"viata isi plange...o lume\" nu prea merge, cred ca lume ar trebui articulat

in concluzie eu as scrie
viata isi plange
lumea ce moare
hmmm... nu merge deloc, caci lumea capata alte conotatii
poate
o viata isi plange
lumea ce moare
ma rog... ma dau invins...

ti-am citit cateva din textele tale nu demult si imi pare ca te incadrezi stereotipului de pustoiaca cu ceva cap si ceva gologani prin buzunare care se adapa din rebeliunile pubertatii fotocopiate din reviste si showuri cool si internationale.
bucura-te de zbenguiala asta cat mai ai timp, dar incearca sa nu te lasi inghitita de aperente...
apropos, sunt un foarte prost cititor de caractere...

oriana - licenta o voi lua daca o iau in media arts. proiectul meu este intr-o stare extrem de incipienta, va avea probabil loc pe hartia fotografica si casete video, iar subiectul abordat inca nu s-e sedimentat suficient in minte. de aici si criza mea de acum cateva zile.

mirart - ma bucur ca te-ai oprit cu salivatul cand ai vazut tatuajul - acolo este momentul cand macaroana erotismului este taita la propriu si la figurat.

metafora ta nu a functionat foarte bine pentru mine dintr-un motiv hilar. am eu un prieten imaginar care de fiecare data cand merge la mare face pipi in tren doar cand trecem peste podul cernavoda, vezi tu comuniunea om canalul dunare-marea neagra.

a doua dezamagire pe dimineata asta. se pare ca sunt sortite esecului toate cautarile mele in speranta deslusirii cuvantului cuvintelor.
iubire, speranta, fericire - iata cu ce m-am ales pana acum.

nu. de fapt este putin mai complicat. trebuie sa scriu o propunere pentru proiectul de diploma de anul viitor (thesis proposal). si o tot lalai, in loc sa-mi vad de treaba...

am pornit in acest periplu mondial alaturi de tine cu speranta vreunei gaselnite care sa faca sa-mi stea mintea in loc. cand colo aceeasi mancare de PESTE!
nota - incearca sa mentii consistenta ritmului de la o strofa la alta sau macar in cadrul aceleasi strofe.
un inger drag lui dumnezeu - hmmm. tocmai ai rasadit in gandurile mele samanta alteia erezii...

si sa-i simt sangele care acum e si al meu - cam stangace exprimarea, poate \'sa-mi simt sangele\' ar fi mai potrivita.
ultimul vers mi se pare incredibil de sters pentru pozitia lui privilegiata la sfarsitul poeziei

taine pe care le vom pastra deocamdata pentru noi
dar candva le vom pune intr-o sticla
pe care-o vom arunca printre nori.

partea aista-i sufocata de o multime de prepozitii, conjunctii si pronume care atenueaza mult efectul vizual al metaforei tale - incearca sa o rescrii cumva!

calcaie de chipuri - sunt sigur ca am mai citit metafora asta undeva - sa fie cumva o alta poezie pe care ai rescris-o de curand?

scurt! istet! cuprinzator!
atata doar am de obiectat
explica intr-un mod ce pare inexplicit.

fa ceva, te rog frumos.

multumsc oricum, asta seara mi-am luat ratia de cuvinte!

cred ca suntem mai apropiati in stil si-n forma decat am vrea noi sa credem. momentan esti mai indemanatec decat mine.
o singura stangacie am detectat
- zorii acestia ca niste copii-
de regula adjectivele de determinare sau cum mama ma-sii se numesteste \"acestia\" slabesc vitalitatea poeziei.
prapuri - ???

nu-mi place atitudinea ta de simpatie infumurata fata de soferul gigi duru\' care datorita pozitiei lui sociale inferioare iti trezeste compasiune. nu mi s-a parut amuzanta defel. cam arogant, domnule artist!

prima strofa rupere sewvera de ritm la versul al treilea.

a doua strofa creeaza un imagine tare ambigua cu certrui deasupra ta si ceturi dedesuptul tau.

a treia strofa este un cliseu de oracol de clasa a cincea.

iar conluzia din ultima strofa este foarte redundanta.

cred ca singura parte care merita este

sunt plictisit de inceputuri si fnaluri, mi-e sila de-ale marii valuri, sunt obosit...

oricum a fost scrisa acum 8 anisori si se vede ca ai mai crescut de atunci. deh, poeziile nu sunt ca vinu\'...

mai puric-o putin.

si stiu ca stie ca stiu...

sa-mi faca semne,
sa ma cheme,
sa ma ademeneasca cu vorbe parsive

aerul ca are ceva de spus, ceva important
care nu sufera amanare.

toate constructiile astea sunt bune de mototolit si zvarlit inspre tomberoane.

in schimb

Astept dimineata ca pe un drog:
albul, lumina orbitoare, zgomotul strazii,
toata foiala zurbagie a pasarilor gurese
si cadenta dusurilor vecinilor mei.
Intunericul pleaca brusc, lasa in urma doar un praf
minuscul de oboseala pe ochii mei
si pofta acuta de cafea

mi-a mers la inimioara...

in plus mi se pare ca este cam pretentios numita poezie - poate niste ganduri zurbagii...

ma deranjeaza faptul ca juliettta a devenit un fel de ciuca a bataii. mereu cand este nevoie de cate o comparatie a unui autor bun, cu altul prost ea primeste rolul secundar. acum ceva vreme si eu impartaseam opinia asta, insa citind cateva din textele ei mai recente am ajuns la conluzia ca a facut progrese. nu stiu cum-necum, dar acest lucru este incontestabil.
atitudinea ta fata de ea vine in contradictie cu ideile pe care le propovaduiesti in acest pseudoeditorial, ceea ce ma indeamna sa concluzionez ca ori ai facut afirmatia in necunostinta de cauza ori esti (scuza-ma!) ipocrit.
nu sunt un romeo care vrea sa sara in aparerea onoarei blazate a iubitei, insa ma deranjeaza cand vad oameni cu potential de autodepasire ca sunt luati mereu peste picior datorita nivelului lor actual.
trecand peste acest aspect as vrea sa lamuresc putin treaba cu complexul de inferioritate. din punct de vedere psihologic, lucrurile stau tocmai pe dos. adica noua ne place sa credem ca suntem mai buni decat media in tot ceea ce facem. cand se intampla sa privim o oglinda ce ne arata in toata splendoarea noastra, ne confruntam cu un fenomen numit disonanta cognitiva, carevasazica realizam ca lucrurile in realitate stau mai prost decat credeam noi. exista cateva modalitati de rezolvare a acestui conflict psihologic, iar una dintre ele, corect identificata de tine, este sa ne redirectionam toate resursele spre a exacerba latura pe care noi o consideram cea mai tare. siteul asta este un ego-booster perfect spre care multe resurse se indreapta. dupa o vreme cheltuim atat de mult efort pentru a exacerba aceasta latura, incat nu mai suntem in stare sa judecam rational si doar incercam sa ne justificam efortul depus, ignorand orice argument daunator idei autoperceptiei noastre.

nici eu nu sunt foarte literat in ale psihologiei, insa sper ca am mai descalcit niste ite.

as inlocui mi se naclaiesc de sange... cu mi se naclaiesc niste amintiri insangerate...

oricum, bravo!

urasc prostia, dar ii iubesc pe prosti... hehehe. pe cuvant de onoare, articolul asta mi-a luminat o innegurata zi de vineri ce ma ameninta cu averse depresive.

lasa, mai radule, ca nu mor caii cand vor cainii...

timpul tace cu ale lui ace - o rupere prea zgubilitica de ritm pentru tonalitatea grava a poeziei
ce nu pricep este treaba cu \'vocea lor\' - vocea cui? a ochilor?

argh nu pot sa stau departe de siteul asta oricat as incerca... licenta mea se apropie de gurile de varsare ale apei sambatei. ma rog,

am cateva observatii -
-de dragul ritmului si numai de dragul lui as inlocui clipeam cu clipoceam.
-apoi, as sterge un \"n\" care a aparut asa hodoronc tronc in strofa a doua
-mai departe as inlocui viespii cu albine, de dragul ritmului. operand aceasta modificare castigi la capitolul miere, insa pierzi la capitolul sunet, fiindca eu prefer bazaitul de viespe, bazaitului de albina.
-apoi as mai slefui putin strofa a treia
-si as face ceva cu acele \"papile gustative\" din strofa a patra ca parca prea sunt mura in gura.

parca versurile astea nu sunt indeajuns de cizelate; stiindu-ti stilul si perfectionismul ce te indeamna sa rescrii poeziile tale mai vechi ti-as sugera sa-ti mai arunci o data privirea.

mirart - multumesc pentru aprecieri, tot am asteptat sa-mi spui acel ceva, cu care ma tot ademenesti de ceva vreme, dar se pare ca nu i-a venit timpul