Poezie
Glasul pamantului
1 min lectură·
Mediu
Scaldati de ploaie ascultam bocetul lumii
si goi,ascunsi unul intr-altul,stam cu bratele
rasfirate-n noroi,cu urechile sarutand pamantul,
incercand sa-i inghitim rasuflarea.
\'Vino sa hranim porumbeii in bratele umbrelor-
imi soptesti-
vino sa hranim porumbeii cu visele de care noi
nu mai avem nevoie,
sunt mult prea vechi pentru-a aduce fiori,
scaldati de ploaie,suntem mult prea fericiti
pentru-a trai prin ele.
Suntem cei mai norocosi
pentru ca stam goi,ascunsi unul intr-altul,
cu bratele rasfirate-n noroi\'.
Vezi,glasul pamantului isi dezvaluie cantul,
suntem martorii minunilor pe care omenirea
le-a uitat;
ne spune povestile inceputului,
legendele sfarsitului,
taine pe care le vom pastra deocamdata pentru noi
dar candva le vom pune intr-o sticla
pe care-o vom arunca printre nori.
Da-mi mana ta plina de noroi sa-i numar
venele si sa-i simt sangele care acum e si al meu.
Glasul pamantului ne uneste,
glasul pamantului ne tine legati pe vecie
pentru ca el e in tine si-ti sopteste parti
din viata mea.
Lasa-ma sa-ti vad ochii care ascund voluptatea
iubirii.
023.537
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mirela vlaica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 165
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
mirela vlaica. “Glasul pamantului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mirela-vlaica/poezie/16659/glasul-pamantuluiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
XXx✓Am citit-o ca proza, nu am simtit ritmul poeziei.
0
AB
si sa-i simt sangele care acum e si al meu - cam stangace exprimarea, poate \'sa-mi simt sangele\' ar fi mai potrivita.
ultimul vers mi se pare incredibil de sters pentru pozitia lui privilegiata la sfarsitul poeziei
taine pe care le vom pastra deocamdata pentru noi
dar candva le vom pune intr-o sticla
pe care-o vom arunca printre nori.
partea aista-i sufocata de o multime de prepozitii, conjunctii si pronume care atenueaza mult efectul vizual al metaforei tale - incearca sa o rescrii cumva!
ultimul vers mi se pare incredibil de sters pentru pozitia lui privilegiata la sfarsitul poeziei
taine pe care le vom pastra deocamdata pentru noi
dar candva le vom pune intr-o sticla
pe care-o vom arunca printre nori.
partea aista-i sufocata de o multime de prepozitii, conjunctii si pronume care atenueaza mult efectul vizual al metaforei tale - incearca sa o rescrii cumva!
0