alex bâcu

acum eu nu prea am talmacit cum vine amestecul sata de eva si juliete crucificate chiorandu-se in ochi de lumina si inutneric.

mi-a placut desi sincer sa fiu nu vad ce. cred ca este de vina obsesia mea, de care acum ma vindec greu, cu doamne doamne.

a fost doar un mic sarcasm la adresa instrumentului de rimat nou implantat pe site.
am vrut sa vad si eu cine si ce rimeaza cu mine. cand ma voi trezi voi sterge probabil textul daca visez urat. acum la nani!

cuvantu\' 14 e neaos. hai totusi sa nu ne prefacem ca facem analiza pe text.
mai am doua examene. acum ma duc sa ma culc. sunt deja pe fusul orar al raului colentina!

eu incerc sa imi diversific cat mai mult temele abordate. de regula ajung asa de obsedat de un subiect incat nu-l mai pot lasa din mana si d\'aia am nevoie de o limpezire cu altceva, o reimprospatare. mie nu mi-a placut atat de mult datul peste cap, ca in primul rand era mai veche si in al doilea rand venea imediat dupa ultimul blat, care mie mi s-a parut mai reusita. aici am incercat sa construiesc ceva in jurul a trei imagini dezacordate si flirtande nitelus cu doamna in negru. nu a iesit o combinatie prea fericita.

nu incerc sa multumesc gusturile nimanui, cel putin nu constient, dracu\' stie ce o fi prin strafundurile mele. vreau sa ajung mai versatil inainte de a ma apuca de o treaba ca lumea. din punctul meu de vedere toate versurile mele de pana acum sunt doar niste exercitii, niste bastonase de clasa intai in care ma voi sprijini peste cativa ani cand oi incepe sa ma rumenesc si eu. desi ma tem ca naiba de tamaie de rumenirea asta!

am sa iau o pauza de cateva zile sa imi limpezesc capul si sa scap de sesiunea de examene in ale carei focuri ma balacesc momentan. examen psihologie sociala peste 1 ora si 51 de minute si dracu\' nu a parut niciodata atat de negru!

poezia ta nu are nici in clin nici in maneca cu versurile mele. ai fost inspirat de dedicatia mea nenascutilor, insa eu foloseam acest cuvant intr-un mod complet diferit - cei care au fost creati nu prin nastere aka adam & eva. nu a prins asa ca a trebuit sa schimb. in concluzie nu vad nici un motiv pentru care tu ar trebui sa iti stergi poezia.

parerea mea - , pe care din nu stiu ce motiv, nu am mentionat-o in comentariul precedent, nenascuti au fost doar doi - adam si eva. in rest toti ne tragem din maimute.

mai, costele, mai,

uite acum am facut si eu ochi, ca am un program de somn aiurea rau de tot si chiar cu mintea limpezita de odihna nu vad de unde pana unde tasnesc spermatozoizi in palmele creatiei.

am sa vad ce pot face, ca probabil ai dreptate - adica, am scapat de insinuarile alea nedorite ale bumbacelii lui \"paralizante\" si sa nu scap de o asa treaba rusinoasa si nicidecum intentionata?
vroiam cumva sa leg poezia asta de una precedenta \"amurgul nefiintei\" si d\'asta am crezut ca nenascutul poate suna ca un indiciu favorabil. probabil ca am sa o dedic \"neizgonitului\", dar atunci este prea mura in gura. am sa vad...

daca tie iti pica fisa ce si cum vine treaba cu acest poem, pe mine ma bucura tare, ca iar ma apucasera ingrijorarile ca nimeni nu o sa vada dincolo de grosul strat parintesc.

cat despre presupusa farsa pe care am pregatit-o si de care imi rad in barba, eu nu stiu nimic.

back to bed now!

vroiam sa stiu daca

averse de ploaie
și descărcări electrice
ca niște PARALIZATE
liane cerești

suna mai putin a terminologie ironica. descarcarile electrice pot insemna draci parintesti, chelfaneli, pedepse, iar causele se transforma in scatoalce daca las lianele paralizaNte. parca sunt prea imputernicite si insuficient intime. cred ca voi opera schimbarea.

mintea mea saturata de atata mestecat in gol isi descopera capul in fata antunei.

deisis, si nu numai, crezi ca nedorita ironie a descarcarilor electrice ar putea fi atenuata daca schimb paralizante cu paralizate? parca asa fulgere sunt mai vlaguite de nervi parintesti...

am mestecat atat de mult gandul asta ca mintea mea refuza sa mai faca o diferentiere intre cele doua nuante.

nici mama mea nu-i nascuta in comlosul mare => comlosul mare este numitor comun pentru nemame. q.e.d.

uite vezi?!
te banuiam eu ca poti mai binisor.

prea neprelucrat si lipsit de vreo scanteia geniala ca sa fie reusit. prea multe puncte-puncte suplinind roluri de cuvinte ce au dat bir cu fugitii spre alte versuri mai reusite.

oboseala pentru mine este un leac miraculos - da nastere unor imagini care imi plac la nebunie. literalmente la nebunie.

oboseala ta mi-a facut somn.

oricum as vrea sa mai incerci. pe bune.

opa nici nu am citit celelalte comentarii - hehehe vezi pe unde calci pe siteul asta ca e plin de strachini cu amici-pogonici.

nu mi-a placut. oricat as fi eu de gica contra cand vine vorba de ale indumnezeirii, obosisem pana la final de atata mistocareala.
iar eu sunt de parere, ca ce ai avut de zis ai zis mai bine in precedenta.

mi-a placut idea primului vers - ala cu zorii de ziua
si ultimele cateva, dar prea multa umplutura demna de catavencu in rest.

recunosc ca m-ai facut sa scotocesc prin dictionar cuvantul agreste, dar lasand asta deoparte am recunoscut o marina eliberata de obsesii angelice si revenita cu picioarele pe campiile marilor.

atata doar ca eu i-as da titlul bate si ti se va deschide si as elmina primul vers. parca are mai mult efect asa

cu toata sinceritatea, nici mie nu mi se pare textul asta a fi cine stie ce mare scofala. este inca o reminescenta a unor timpuri pe care le vreau apuse fiindca a fost scris acum ceva timp, insa eu l-am deshumat si autopsiat, cand am citit un text recent de-al antonului.

autopsia a luat fiinta dupa 24 de ore de nesomn, si iacata ca intr-adevar, nu s-a dovedit a fi cine stie ce mare scofala. daca ar fi sa pastrez ceva din toata treaba asta ar fi ultimile trei versuri si umerii batuti in cuie.

costel - te rog sa platesti mai multa atentie (:)) cand contracomentezi pe altii, ca de foarte multe ori lasi impresia unei intolerabilitati in alte gusturilor si opiniilor. nu zic mai mult sa nu crezi ca-s suparat pe tine. oricum, m-a amuzat cum ai bagat intre paranteze, asa cate un cuvant impaciutor, ca sa nu pun la inima vorbele tale

notquiteso - sir, thank you, sir, may i have another, sir?

partea cu colega de banca nu imi place mie, deloc, deloc, deloc. credeam ca poate stii tu ce nu merge.

acum te retragi si tu ca valurile marii dupa ce au tatonat putin nisipurile mocirloase - inspre adancurile nebagatului in seama. nu mi-a placut defel! dar acum sunt cu capsa pusa ca\'s nedormit de 2 zile.

chiar ca ma duc sa ma culc

strofele impare mi-au mers la ficat. cele cu sot, nu, ca nu sunt suficient de libertine ca sa isi faca de cap cu doi baieti de baieti pe terasele de cartier.

imi place ritmul de mars cercetasesc chefuit spre zori de ziua


nu te risipi in dedicatii...

incet-incet ca aluatul la dospit vei da in curand peste marginile cratitei. mi-a placut pasul facut inainte.

la mai multi!

poate reusesti sa ma dumiresti si pe mine de ce partea cu colega de banca nu merge nici picata cu ceara atunci cand ai sa imi dai argumentele, antoaneeee.

cat despre comentariul tau, andia, mie mi s-a parut mai inspirat si mai profund decat ceea ce am scris eu pe aici. adevarul ca nu la pumni si palme m-am gandit, ci la ghemuitul ala premergator vietii, acea sfera imperfecta din textul lui filip.

sunt atat de obosit... deja scrisesem doua enormitati gramaticale pe care le-am depistat la timp.