alex bâcu

textul tau a fost amuzant pana cand s-a desavarsit cu acea puerila bataie de pumni in piept legata de nefacutul temei. iar cum eu era sa raman corijent la chimie desi stiam mai multa chimie decat juma din clasa la un loc, iar in plus stelutele pe aici se dau pe niste criterii absolut arbitrare imi voi exercita si eu dreptul demagogic de a te aliena asa pentru vreo cinci minute.

sa fiu al naibii ca aveAM CHEF SA FIU CHITROS IN NOAPTEA ASTA, fiu de drac ce mi-ai sterpelit o steluta din inima. vezi insa ca revii la dandanaua care te-a consacrat.. acelasi ritm aceeasi masura

eu imi aduc aminte cum incercam sa fac cu o floare primavara cand eram mai mic, mic-mic si al dreacu\'. ei a mai trecut ceva vreme dar parca poezia ta tot nu tine de foame. si vorba aia suntem in septembrie.

acest text este destul de vechi si a fost in sfarsit desburuienizat de mine.
de ceva timp imi tot regurgitez textele mai vechi, fara a adauga modificarile pe poezie.ro - probabil de lene. absenta mea de pe site va inceta odata cu ispravirea acestui proiect si cu revenirea in patria dorurilor de tara, saptamana viitoare.

mda - imi insusesc criticele ludicul meu este cam precoce - iar pentru cei care nu au altceva mai bun de facut aflati ca toata viata ma va durea in cot - mi-am bulit nervul ala poznas care salasluieste acolo. un final pe masura pezevenghismului ridicat de mine in slavi.
mama ma-sii...

urasc liniutele astea eliptice... poate ca sunt eu prea tantalau si le ignor de nu ma deranjeaza defel

cei doi amici virtuali sunt pan si mat. textul a fost scris dupa o alta bauta asa ca explicatiile sucomba in fata unor imagini rezidente in memorie.

m-ai dat gata...

atata doar ca finalul este cam slabut diluand antecedentele versuri, iar partea cu \"pe urma iar\" mi-a sarit in ochi, nici eu nu stiu de ce... in rest semne bune anu\' are hihi

m-ai invatat prost - de la o vreme ma astept ca toate absconsele mele balmajeli sa fie deslusite de tine - voi fi mai explicit pe viitor si hai sa incheiem aici subiectul ca prea ne intindem la taifas - e ora 11:22 si eu mai am o gramada de facut pe la slujba.

am asa un chef sa schimb buricuri in burici, de nu se vede om cu om d\'apoi munte cu munte, lutre si punte.

o fi cum zici tu, cat despre aluzia din verdikt - nu am priceput-o sa ma pici cu ciorba de burta...

pe mine m-au deranjat ghilimelele de la \"delicatete\". intr-o poezie nu au ce cauta ghilimelele - daca vrei sa disimulezi ceva, ai la indemana un arsenal lingvistic pentru a o face si nu niste prapadite de virgulite!

mai nexusule mie nu mi-a priit poezeaua domniei tale. sa iti spun de ce - dar sa stii ca nu-i bai, nu-i nevoie de dres poate ca-s io chiaun sau cu chef de giumbuslucuri...

cu \"delicate\"
arome de zori
din bloc

ete fleosc - parca ai fi o tanara domnita tinandu-se de nas in timp ce trece pe langa un oropsit al soartei cu fata arsa de un nefericit accident chimic sorbind dintr-o sticla maronie lichidul datator de speranta de 33 de grade si tragand asa pe fasaite un part. pai se poate?


Zicem
de botez
de deochi
mai zicem
si-un Crez
Mintim
si din ochi
O sa vezi
cum
vacile albe plutesc
visele
cresc
sperante
dospesc
Si apoi crapa
cum coca
de piine
la apa

dupa parerea mea partea asta ar fi putut foarte bine sa faca parte dintr-o cu totul si cu totul alta poezea.

visele cresc/ sperantele dospesc?

pai putem sa o tinem asa pana ni se apleaca...
femeile tanjesc/ogorurile dogoresc/ muraturile se inacresc samd

ti-o fi venit tie cheful de postmodernism, dar pe el, pe postmodernism, l-ai intrebat daca vrea?

slabuta rau de tot. in mod normal ti-as da un degetel gravitational, dar simt ca stric orzul pe gaste. am sa te mai citesc si voi mai vedea

parca vad ca iarasi ajung in colentina si opresc astia (care astia dom\'le?) apa calda pentru estivalele reparatii capitale la conducta! iar pentru \"ochii mei tanjeste\" huo!

sunt contrariat - de unde pana unde aceasta inspiratie tocmai buna de indemnat copii indaratnici sa-si haleasca tot din farfurie prezentata intr-un mod de o atata de naiva stangacie?

povestile nemuritoare si-ar da jos cateva culori de pe coperti de invidioase ce ar fi pe morala ta patrunjita in mirodenii.

bai taticule, pe tine or sa dea astia micii la bac peste vreo douazeci de ani... te citesc, te citesc si ma pui pe ganduri - daca nu mi-ai fi spus cat muncesti, m-as fi apucat de genoflexiuni si prasit fara a mai adasta pe ganduri.

-primul guiness sa fie la temperatura sufletului-

ti-am mai spus-o si acum doar ti-o soptesc - ritmul tau este nitelus cam prea facil... mai tii minte cand te impungeam cu cornitele mele de bour tocmai pus pe timbru sa dai putina adancime textelor tale?
ma cutremur la ce ar putea iesi daca ti-ai asuma cateva esecuri intr-o alta nota ritmica pentru ca mai apoi sa le mesteresti mai abitir ca un dansator din buric - si acum fie vorba intre noi, loc in jurul buricului ai berechet...

de n-ar fi fost primele trei versuri care stabilesc supreflue coordonate spatiale as fi cazut pe ganduri serios de tot. asa am varsat doar cafeaua pe tastatura si naduful meu pe tine. ofofof

am s-o cioplesc pana la urma, chiar daca tu crezi ca asa neslefuita este mai abraziva. problema este ca inainte de a te apuca de lucru trebuie fii \"precis\" ca ai marmura de calitate. (iubesc sintagmele a fi precis si apa fiarta). d\'asta si scriu 30 de ciorne, ca s-or alege vreo 3-4 fara cusur.

intr-adevar un gand si nimic mai mult. nici ca ai avea nevoie de mai mult, caci ai reusit sa surprinzi o clipa de incordata constientizare in cateva cuvinte fara nazuri.

ti-am citit de trei ori poezia si tot nu merge. ai sa spui ca iarasi am nustiuce cu tine, dar tuturor transmutarilor astea evanghelice in decoruri contemporane le lipseste un spil, un smirchez, un foflengher. vrei sa iti spun ce iti lipseste? nu pot, fiindca daca as stii as scrie eu poezia asta in locul tau.

cat despre oftaturile alea indelungi de frunte incretita din finalul versurilor tale, sa imi fie cu iertare, dar suna mult prea pretios pentru a fi luate in serios.