alex bâcu

pe f. scurt ca sunt pe picior de plecare - cand am spus \"am daramat\" ma refeream la societate ca subiect si ideologie ca obiect.

bineinteles ca sunt constient de artificiul cuvintelor, de aia nici nu mi-a pasat de carlsberk sau buda.

totul este o conventie, inclusiv limbajul si ideile abstracte. d\'aia nu am tulpina si numai crengi. tulpina denota segmentul AB, bine definit intr-un cadru xOy, crengile mele denota doua puncte pe o sfera de increngaturi pulsand in cadrul aceluiasi xOy, dar fara determinari spatiale. nu mai sunt un lup, sunt o haita (in viziunea lui deleuze si guattari)

tocmai aici rezida criza, in imposibilitatea gasirii unei structuri autonome care sa isi fie suficienta (totul redus la un sistem de schimb si a unei ierarhii valorice). am daramat tot ce era de daramat si acum scrutam plictisiti haosul. de aici lipsa pancardelor si a protestelor. de aici limitarea si suficienta mascaradei, ca unic a manifestare a cinismului.

iar cu buda/budha - ai inteles mesajul nu? atunci ce rost mai are sa-l mai cosmetizez? daca spuneam caine si intelegeai tot budha, era exact acelasi lucru. isn\'t it ironic?

...iar a scrie numele oamenilor cu majuscula este un semnal inconfundabil al inteligentei, sau poate doar un mic conformism cultural ridicat la rang de traditie, prin inepuizabila lui reconstituire ritualic/cotidiana.

mego, iarasi vorbim doua limbi diferite, pe de o parte predomina bubu, pe de cealalta, dracu\' stie.

...iar \"carlsberk\" se scrie \"carlsberg\".
megophiasule, nu ai inteles absolut nimic.
vinovati de acest fiasco in comunicare nu sunt nici eu, nici tu, ci cel mai probabil starea vremilor.

iar iisus se scrie jesus in engleza, jesu in norvegiana, iar in indoneziana isa.

ignorand cinismul si prozaicitatea explicatiei mele, acest proiect se va concretiza eventual intr-un scurt-metraj. simbolismul ritualului imi este suficient pentru a il alege ca o potentiala alternativa arhaicei inhumari.
imi pare rau ca ti-am declansat nedorite aduceri aminte

lucrarea mea de licenta se numeste fotografia si criza mortii. inevitabil ma confrunt cu lecturi aprofundate asupra ritualurilor cosmetizand marele SiAsaMaiDeparte.

initial poezeaua asta s-a vrut sa fie un proiect pentru un scurt metraj - ea vine la marul marii la crapatul zorilor cu o urna funerara in brate; construieste un castel din cenusa lui; asteapta fluxul sa redea cenusa marii; apoi inainteaza goala in apa spre rasarit - fade to black

cam cheesy, dar consumatorul este rege. ubu rege.

nic - sa nu crezi ca nu apreciez sugestia ta, insa momentan nu am gasit nimic potrivit pentru substitutie.

pane,

poezia are bun simt si imi place. este cu mult deasupra unei lamentatii copilaresti, iar contextul feciorelnic este cum nu se poate mai prielnic. poate faptul ca actualizezi in constiinta fiecaruia acuta absenta parentala obtine efectele solicitate de la cititori. sau poate faptul ca o faci atat de strasnic.

voi invoca dreptul inalienabil al subiectivitatii si imi voi da cu parerea -

Câteodată plânge pentru mine mama,
m-a pierdut. - le gasesc complet inutile in economia poemului, extenuand din primele doua versuri o mare parte a metaforelor ulterioare.

din clipele dulci și amare - un pic cam simplist pentru gustul meu


acel iaca/saraca din final ar putea sa lipseasca. amandoua.

mi-a placut mult conceptul.
dar daca tot ai facut concesiile lui te cantec in mi si te esti in a fi nu vad de ce nu si

din mine nu va ramane cuvant

pe mine ma vor inchide pamant

si

si-acum te nasti mereu in \"dor\"

ideea supravietuieste si fara lesturile astea sintactice.

in clipa de fata ma voi limita a nu iti face o critica de ansamblu, ci mai degraba una de bani marunti -

traim inchisi murind pe lung - versul asta imi suna cam stangaci, iar rima pleonasme/neoplasme nu prea imi cade lejer la tubul digestiv

luam <-> pilim

il umilesc pe-un eunuc - nu suna deloc bine prea harababurica polifonie \"pe-un eunuc\"
as scrie cu umilinti de eunuc
sau
facand sac-sac spre eunuc

rima babe/labe facila, dar imaginatia strofei salveaza hiba (btw acel fara DE labe suna nitelus fortat)

brat la brat iarasi nu merge fiindca din cate stiu eu expresia este la brat si atat.
eu as scrie

moluste picotind (sau oricare alt verb respirand, degerand) la brat.

oricum nu cred ca mai ai nevoie de a evidentia sistemul binar al cuplului in \"doua moluste\" - ai facut-o deja de doua ori in strofa precedenta.

in schimb, ultima strofa este antologica. sau ar trebui sa spun antonogica? hehe

prostul gust predomina in acest talmes-blames de oximoroane, redundante, polisemii si nonsensuri.

ar fi putut iesi ceva dragut, dar a iesit o gargara insuportabila.

dupa parerea mea \"reconstituirea\" este cel mai izbutit film romanesc. atat prin aparitia sa in \'68, la confluenta miscarilor politico-sociale ce au traversat europa, cat si prin viziunea sa cosmopolit-profetica, precursoare a sintagmelor \"viata bate filmu\'\", spectacolelor \"real tv\" si, de ce nu?, a droaiei de filozofi frantuji ce si-au dat cu parerea pe aceasta tema. desi substantialmente diferiti, guy debord publica in \'67 \"societatea spectacolului\", iar baudrillard in \'81 \"simulacrul si simulare\".

de stat la coada nu am stat, fiindca la varsta lui, filmul ar putea sa imi fie, fara mari eforturi, tata.

a doua poezea cazuta cu tronc, in ultimele cateva zile. parca transpare ceva din umorul prozelor de inceput, dar infofolite grijuliu intr-o atmosfera casnica a comfortului fumului de tigare si a aburului de cafea.


mi s-a tăiat răsuflarea,
m-a privit drept în ochi și mi-a spus zâmbind:

as inlocui \"mi-a spus\" cu \"a spus\" (pentru a ameliora repetitia)

prelingeau, scoate, asezat - mici greseli de dactilografiere

as inlocui prelingeau cu un alt verb mai inventiv (ca in cazul \"harjonea\" de ex.)

îi va scote din memorie
răspunsul. - nu mi se pare cea mai reusita formulare, parca prea anemica pentru a rezona cu micile ghidusii inconjuratoare.

cat despre pachetul de tigari infasurat in maneca scurta - m-ai dat gata cu modul discret de a-l impana de bicepsi pe protagonist.

nu numai despre asta vorbeam.
e mai mult decat atat - stranietatea unor poezii scrise de un \"degeaba\" complet amnezic. cand te citesc, ma recunosc in proportii uimitoare, pana si greselile si stangaciile ti le intrepatrund.

poate ne intrevedem la iarna la o bere sau la un schimb de adrese de mail pe chat.

o mica intrebare - construiesti cumva un univers prin preajma contemporanelor aparate ale asteptarii (sali de asteptare imi vine cel mai usor in minte)? ca intr-adevar reusesti sa surprinzi sanatos alunecarile inspre ireal inspre irational inspre atemporal.

m-a deranjat

aSUdă lUStruind capătul de SUS al lopeții gestante

si profeSOrul de lOZinci folOSea un limbaj metaperSOnal

datorita sacadarii convulsive us-su/so-os versurile capata un ritm deranjant, care nu rezoneaza cu restul strofei. acum nu stiu cat de intentionat ti-a fost gestul.

ar mai fi ceva - personal as renunta la miniforcepsuri si metalimbaj. nu vad nici o diferenta in economia poeziei intre miniforcepsuri si forcepsuri sau limbaj si metalimbaj.

nu-i o poezie slaba, eu o vad mai mult ca o halta inspre o nebanuita tranzitie feroviara.

desilusion - a se citi delusion.

adriane, sunt pacatos pana in maduva oaselor.

cu riscul de a-l infuria pe pan si pe altii cu pretentiozitatea unei engleze pe care nu am putut sa o traduc fara sa-i pierd din ambivalenta battle/war-

The belief in salvation
is the desilusion
that you can lose every battle
and still win
the war.

(calvary to the rescue_j. chassler)

nu stiu ce-mi veni, dar poezeaua asta mi-a picat cu tronc. incantatia obtinuta prin repetarea ideilor intr-o structura sintactica maleabila, sa fie ea oare de vina?
sau sa fie nostlgia bunicilor si sobei troznind salcami si stejari rosi de carii?

ah ce mi-ai rascolit prin mnemotehnica dialogul ala pitoresc printr-o camera de chat ce m-a pricopsit prin propasirea pe site-ul poezie.ro.
si ca tot sunt intr-o pasa multumitoare, iti multumesc inca o data pentru deviatiile literare pe care le-ai indus accidental.

cred ca dupa cautari seculare (vorba andiei) voi petrece in sfarsit ceva timp in interiorul unui canon stilistic definit de patru poezele ca subsemnata, iades, zbor deasupra unui cuib de baci si colectionarul de nimicuri.

desi nu imi sta in obicei sa multumesc celor care ma aproba sau dezaproba, recunosc de asta data ca fara suturi in fund si mangaieri pe dupa urechi nu as fi ajuns pana pe aici.

mai este mult pana departe, dar este pentru prima data de cand scriu pe site cand sunt pe deplin multumit cu ce scriu si cand simt ca din punctul de vedere al arhaicei dihotomii forma/fond am gasit in sfarsit o armonie lingvistica ce ma caracterizeaza.

deocamdata.

reconfortanta lectura. nu pot sa nu remarc unele stangacii in ale versificatiei, insa ele pot fi usor trecute cu vederea, caci erotismul asta ludic iti acorda privilegii nebanuite