Poezie
intravenoasa
1 min lectură·
Mediu
sunt o vena pustie-ntre doua alveole
risipind un destin dependent de fiole
o seringa m-asteapta mofturoasa pe masa
promitandu-mi o umbra de febra aftoasa.
in extaz catatonic serotonina o ia razna
si-n celule patrunde, alterand citoplasma
propaganda carnala copleseste vointa
risipita-n sinapse ce tranzita nefiinta
nu-mi mai pasa de topica
de ritm sau masura
ardei iuti am sub pleoape
si abcese in gura
ma succed spre tavan
de praf ling oglinda
tigari sting pe brate
la sange-mi musc limba
dau frau liber cailor verzi
de pe peretii elicoidali ai
zidului sonic unde
zugravi concupiscenti
cocotati pe scari muzicale
fluiera a paguba
perechile
de tate, cate doua cate doua,
ce-si fataie caninii
domesticiti
in lanturi trofice.
002038
0