Alecu Ciobanu

Pe lacrimile noastre Uscate de necoapte Un trecător ce-i timpul Lăsat de voia ta Și-a răstignit o cruce Dar n-o mai poate-o duce O,Doamne,de ne-ajută Învață-ne-a lupta. Ce rost mai are

O zi din viață nu ți-aș da Rămîi cu mine soartă crudă Crescut mai sunt de piatra ta Nu voi urca,nici voi cădea În noaptea ta in plină lună.

Nu simt și cer să pot Să zbor În al tău spațiu De-abea mai văd O lacrimă cum curge Uitată Neatinsă de păcatul Cel necuprins De dor Amorul propriu. Nu simt dar cer să pot să zbor...

Cedează dragostei lumina Ce-o simți în inima de fiară Prin viața ce-o socoți banală Ce din pacate ai crescut-o Scăpa-vei,de ce simți povară Te vei trezi,că-i lipsă vina În clipa vieții cea

Iarăși singur Mai stau În mijlocul vieții Nimic deosebit nu simt cu-acest infern Un soare mai rămîne Pur,etern Trecut ușor de zorii dimineții.

Mi te complaci în sere,văd la masa ta de scris colecții de iubiri avangardiste trecutul ți-a fost prost acum nu-i vis rahatul tot ți-l stringi și-i zici poveste. Mai pune-o rimă în