Poezie
Când n-oi mai fi...
1 min lectură·
Mediu
Și-atunci când eu nu voi mai fi
Mă va plânge-ncet natura,
Pribegind prin nopți pustii,
Vremilor uitând măsura...
Din stejarii de aramă,
Stârnind foșnete de jale,
Vor veni la piept să-mi doarmă
Frunzele, plângând agale...
Poate-a stelelor durere
De-al meu dor ți-ar aminti
Și vei lăcrima-n tăcere...
Dar atunci eu n-oi mai fi!
002141
0