Poezie

surorii mele gemene

1 min lectură·10 iunie 2012

Mediu

am lăsat în urmă o jumătate de secol din două bucăți de sfert

mergând de mână uneori sfertul tău pare să prindă viteză

apoi obosit îmi așteaptă pasul mărunt și loial

voi protesta, mamă, că nu mi-ai dat șansa

de a aprecia singurătatea sau lipsa ei

sunt cea fără sfânt dăruind din numele meu

poate oana trebuia să fie al tău eu să pictez tu să scrii poezie

tata să meargă cu mine la ASE

mama cu tine la drept

tu o vulpe apoi un cal de mare eu o zebră

apoi tot o zebră la înmormântări chipul tău

mă face întotdeauna să râd

acum văd că lucrurile nu au tăcut niciodată

în timp ce împărțeam un pântece și doi saci Yolk

mă întrebam care suc amniotic e mai hrănitor

apoi ne înghionteam cu rândul să aflăm care dintre noi

va scuipa cea dintâi sângele nobil

002.563

Albu Oana. “surorii mele gemene.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/albu-oana/poezie/14009074/surorii-mele-gemene

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.