Poezie
Umbre
2 min lectură·
Mediu
Din umbre și pământ,
Pulbere în vânt...
………………………………………………..
Nisip în zarea timpului,
Ești dorință închegată în spasmele gândului!
Acum ar trebui să trăiești,
În noapte, luna s-o iubești;
Dar tu ești o umbră,
Un destin neîmpăcat,
Închis în negre orizonturi,
Plămădit în păcat...
Și crezi că moartea e-mpăcare?
În mări de cuget, gânduri amare...
De nemurire n-ai scăpare!
Dor de zâmbet de lumină,
Închinat pentru-o tristețe deplină-
Ce-ai dori să visezi în tăcere?
Lacrimi dulci,
Sânge și durere?
...să visezi miresme efemere,
Închisori pentru flori rebele?
...să visezi valurile negre,
Ale sufletului ce se pierde?
Nu mai ești doar o iluzie
Desfigurată în oglinzi banale...
Fețe...idei...lipsă de concluzie
În umbre de viață ireale!
Ai crescut pentru a muri,
Fără dorul adevărului...
Ai crescut pentru a muri,
Pentru lumea demult pierdută
În patimă fără de contur,
În minciună de azur;
Crezi ca ai un scop?
Fără griji și fără teamă,
Inevitabil o să te-ntorci în al Cerului potop!
Am crezut că am știință,
În culori, în neputință!
Am crezut că Te-am găsit
Undeva în conștiință, preamărit...
...dar acolo sunt numai umbre,
idei moarte, vechi și sumbre...
Ce să fac acum?
Să zâmbesc ca un nebun?
În față unor vise obscure,
Totul se preschimbă în scrum...
Cum voi mai putea privi stelele,
Fără a mă cuprinde din nou himerele
Unor umbre de neființă
Pline de putere si dorință?
Din cântări ancestrale,
Te-am creat pentru-o alinare
A inimii de fulger bătută
În neanturi răcoroase abătută...
În umbre...
Pentru un ajutor,
Sacrific azi un crin...
Din miraje de idee,
Durerea s-o alin.
002229
0