Viata
Înger de piatră veghează asupra mea plângând Căldura ce odată îmi înconjura ființa, viată-mi insuflând, O adiere ca un cântec de sirena, chemându-mă în depărtare În leagănul fantasmelor fără
Mangaiere
Din vis de roze înmiresmate te cheamă... Recea realitate a lumii, dar nu vrei- O luptă silită, O viață de-o clipă. Vezi doar începutul și sfârșitul, luminate... Prin călătorie de vis înșelător
Pretinsa lumanare
Acum, când ceasul stă să moară, Mistuitor surâde nebunia... Prizonier al coșmarurilor, Infinitul treptat se stinge... E doar o viață în balans, Răpusă de bucurie și suspans; Doar un strigăt
Sfarsit
Trandafirii au înflorit în aerul blând al dimineții, Firavi și gingași sunt o imagine a frumuseții Unei lumi care se trezește din somnul trecător In oceanul razelor unui soare amagitor. Ochii
In nemurire
Timpul închide grădina gândurilor, Oftând își lasă vălul peste chipul lumii... Triste. Ultime speranțe în zborul îngerilor Libere până la capăt...apun în tăcerea genunii. Mereu visul mișcării
Umbre
Din umbre și pământ, Pulbere în vânt... ……………………………………………….. Nisip în zarea timpului, Ești dorință închegată în spasmele gândului! Acum ar trebui să trăiești, În noapte, luna s-o
Vis negru de credinta
Un cântec de moarte înconjoară Mormântul vechi și cenușiu... Al magiei glas negru zboară Căutând viață-n sufletul pustiu. Fantoma unui bătrân erou Mocnește-n trup veștejit Viață nouă-n vechi
Pana cand moartea ne va desparti
În fața veșniciei vegheză cerul crunt al singurătății Întunecat...într-o divină farsă zgâriată-n chipul umanității. Prin vis corupt de îngerii sălbatici ai necredinței, Cutreiera biruitoare muzele
Dorinta in sange
Rupând vălul grației începe povestea miresei nopții Veșnica regină a lunii cântate de urletul lupilor, Spaima minților abătute de apropierea morții, Dulcea tortură a sufletelor fără de
Rece
Geamăt de codru fie-mi recviem, Murmurul de ape, imn solemn, În moartea mea fadă, Pe portretul sfrijit al feței cadă. Coșciugul gol, reînnoit jurământ Unui destin ambiguu, rece veștmânt Al
Cântec de apus
Imagini fără linie apun în nemărginitul întuneric Al minții fără de putere; Acum...în cântec de sirene dispare Ultima fărâmă de frumos... Uitându-mă la nebunia din oglindă Mă îneacă gândul
Prin abis...
Glasul crinilor mă cheamă la tine Prin cânt dulce de moarte... Când roua sufletului dispare în mine, Apar ale nebuniei șoapte! Te văd aievea în văl de mireasă Atât de tristă...trandafir
Rău monovalent
Parcă prea încet se coagulează sângele în mine, lăsând criptic mesajul unei vieți închisă în tăcerea tiparului de ghilotină. Sunt doar o figură pe pietre funerare, un caz maladic, demență și
Introspectie
Refren de cântece moarte Zguduie ale tăcerii șoapte Bolnave în amintirea îndepărtată A florilor de ieri... Poarta acum larg deschisă Suspină fără voie, compromisă... Desăvârșire în
Oda corbilor
Despică vântul, Zguduie cerul, Mori! Despică vântul, Zguduie cerul, Negre cuvinte Sângele îngheață! Mori... Zbori în versuri Fără sfârșit, Plângi amintirea Dorului
Oda corbilor II
În sori negri fără gând de cer albastru, plecați acum, Îngerilor! Lăsați-mă-n amorțire ca să mor încet pe altarul lumii calde, fără urmă de regret! Lăsați-mă să zbor alene, doar o clipă
In noapte...draga Succubus
O mangaiere mi-aduci in noapte, In patima nefasta si calde soapte... Un vis intunecat si nebunesc, In inima distrusa...atat de firesc. Un fior in minte chinuita, De multe amintiri
Nefiinta
In tacerea ratiunii imi odihnesc sufletul amagit De dulceaga amintire a unui sarut nesfarsit... Incet alunec in nefiinta,plutesc in gand, O viata las in urma...pulbere in vant. Prin ploaie ma
