Poezie

Vis si balada

1 min lectură·11 februarie 2014

Mediu

Mi te-am creat din vise și baladă,

Tu, omul meu, eternul meu amor,

Te-am botezat în unda preacurată,

Scăldată în al ochilor izvor.

Te-am veșmântat în straie de lumină

Și-n lung șirag te-am prins, de rugi șoptite,

Ca nici un nor, în trecerea-i haină,

Să nu-ți umbrească razele-aurite.

Þi-am presărat pe suflet nestemate

Și dulci fiori, din salbele iubirii,

Þi-am pus în ochi sclipiri de diamante,

Să ard sclipind în flacăra privirii.

Și glasul ți-am deschis spre dulci balade,

Să cânți duios pe corzi de inimi frânte,

Să rupi blestemul patimilor toate,

Cu un descânt rostit în stihuri sfinte.

Desăvârșind lucrarea mea divină,

M-am așezat pe struna fermecată,

Tu, omul meu, tu blânda mea lumină,

Să mă mângâi cu lira-ți adorată.

001.001

albu liliana mihaela. “Vis si balada.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/albu-liliana-mihaela/poezie/14044132/vis-si-balada

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.