Poezie

Iluzii

1 min lectură·25 aprilie 2014

Mediu

Atât cântai iubirea, pe note preaînalte,

Urcai pe vârf de lume ecoul să-l uimesc,

I-am susurat dulceața în mii și mii de șoapte,

Și am uitat adesea firesc să mai iubesc.

M-am cufundat în mine să răscolesc cuvinte,

Să le înnod armonic în fraze de amor,

Pe vârfuri de penițe le-am înșirat cuminte,

Și am uitat adesea cum e să-mi fie dor.

M-am izolat în lumea sclipirilor de stele,

Lăsându-mă, în vise, pe aripi să plutesc,

M-am amăgit lunatic că pot trâi ca ele,

Și am uitat adesea firesc să mai trăiesc.

Și m-am trezit la capăt de vis pierdut în noapte,

Și-am căutat zadarnic cuvinte de alint,

Să reaprind iubirea închisă într-o carte,

Și-am înțeles deodată cât timp am irosit.

În sihăstria mută, vibrată doar de rime,

Doar umbra mea și tocul în juru-mi mai zăresc,

O fi târziu sau nu e, cine îmi poate spune,

Să-mi iau iubirea-n brațe și să trăim firesc?

00993

albu liliana mihaela. “Iluzii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/albu-liliana-mihaela/poezie/14048555/iluzii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.