Poezie

Ti-astern chemarea

1 min lectură·9 februarie 2014

Mediu

Când noaptea-mbracă cerul cu vălu-i de mătasă

Și zestrea de podoabe se-nșiră rând pe rând,

Privește ,,Carul Mare,, și-ai să mă vezi frumoasă

Și tristă printre stele ce-ți vor șopti zâmbind:

-O, tu Luceafăr mândru, ce-aprinzi cu-a ta sclipire,

Pe pânza de-ntuneric, scântei de dulce-amor,

Ne-atenge cu-a ta rază și-ți vom cânta iubire

Pe corzi de harpe line, cu îngerii în cor.

Și-ncoronat cu lauri, stăpân pe-al nopții zestre,

Îți vom purta podoabe pe tronu-mpărătesc,

Din nori ți-om face patul și-n lumea de poveste,

Cu noi, să uiți de steaua ce lacrimă lumesc.

Privește ,,Carul Mare,, iubite, și mă vede,

Frumoasă printre aștri, pe fruntea-ți lăcrimând,

Căci dintre toate-aceste podoabe deșuiete,

Doar steaua mea veghează asupră-ți, luminând.

Lumină ce nu piere la destrămarea nopții

Precum se stinge visul, țesut pe gene lungi

De stele adormite, când valurile vieții,

Mi te aruncă-n poală, tristețea să-ți alungi.

001.024

albu liliana mihaela. “Ti-astern chemarea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/albu-liliana-mihaela/poezie/14043986/ti-astern-chemarea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.