Poezie
La sezatoarea stelelor
1 min lectură·
Mediu
Te-ștept să vii în noaptea mea iubite,
Să toarcem fir din caierul de lună,
La șezători de stele despletite,
Să-ntindem ițe din a lor cunună.
Apoi să țesem lung covor de vise,
Cu fir de aur din al lunii ghem,
Să-l presărăm cu diamante smulse
Din coama sfânta-a Zeului suprem.
Să-l înșirăm din noapte până-n zori
Și să-l pășim desculț, cu pas ușor,
Lăsând în urmă, șir de dulci fiori
Și nestemate clipe de amor.
Iar când pe noaptea-mi zorii se revarsă,
Înfricoșați de-al soarelui făclii,
Să implorăm lumina nemiloasă
Ce ne destramă firele-aurii,
Să ne adoarmă, ocoliți de astru,
Până-i pălește raza la apus,
Apoi, să ne trezim zburând măiastru,
Spre șezătoarea stelelor de sus.
001.098
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- albu liliana mihaela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
albu liliana mihaela. “La sezatoarea stelelor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/albu-liliana-mihaela/poezie/14043956/la-sezatoarea-stelelorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.