Aileen Havaa

Radu, ai dreptate...mare e gradina Domnului si multe ti-e dat sa citesti in hoinareala prin chaturi. Multi Pygmalioni se ascund in spatele monitorului si isi creeaza false identitati... E interesant insa, in acesta lume ce se prabuseste in ea insasi, sa poti descifra structura interioara a semenilor tai, sa descoperi mecanismele compensatorii care le intregesc ID-ul. Probabil in curand oglinda va fi inlocuita cu un monitor LCD, caci un hoinar prin chaturi, va uita chiar cum arata fata lui, identificandu-se cu poza vreunui fenotip mai aratos...

Gragilor, va multumesc pentru cuvintele de bine!
Draga Anghel, i-am trimis mesajul tau, \"sor\'mii\", da era asa de absorbita printre pixeli si matrici, si atat de indragostita in vreo 3 moduri diferite de 3 ID-uri, incat nu sunt foarte sigura ca a receptionat corect mesajul... :)

Costin, asa cred si eu; când duci un text la atelier ai putea sa argumentezi, sa il ajuți pe cel care l-a scris să își cunoască punctele slabe, să își repare greșelile. Altfel îl cataloghezi ca fiind necorespunzator și cel care l-a scris se tot întreabă care ar putea fi motivul.
Să ne revedem cu bine pe cărările acestui site.

Serban, am corectat textul l-am retrimis la verificat si tot in atelier a ajuns. Bineînțeles fără nici o explicație din partea editorilor. Înlăturând praful din atelier am găsit multe texte bune aruncate pe rafturi, învelite în aceeași tăcere editorială. Ceea ce nu înțeleg eu, este de ce atelierul nu este ceea ce ar trebui să fie conform definiției postată pe site. Nu înțeleg de ce nu sunt încurajați cei care îndrăznesc să își cristalizeze viața lor interioară în poezii și în povești. Pentru simplul fapt că s-au așezat în fața calculatorului și în loc să deschidă un shoot-er și să fugărească pixelii prin spațiul virtual, au ales să scrie, merită o explicație din partea celor care îi pun la zid. Altfel cum ar putea fi mai bune textele ulterioare când autorul nu este ajutat să își cunoască verigile slabe?

Nu am citit \"Catrina\", nu mă gândeam la \"Gaițele\"...pur și simplu textul s-a născut în o pauză de masă când \"mă chinuia talentul\"...nici măcar nu mi-am pus problema că acest tip de poveste s-ar mai fi scurs vreodată din biblioteca Universului prin altă ființă umană...și dacă tot s-a întâmplat asta...aș putea să îi spun doar exercițiu literar...
despre vii și morți numai de bine!!!

Ana Maria, am citit \"Parfumul\" și m-a impresionat profund. Povestea mea nu are legătura cu acestă carte...fragmentul postat este de fapt o picătură dintr-o nuvelă care este oarecum deja scrisă și care se numește \"Jurnalul cafelei\"...și care este o bibliotecă olfactivă de amintiri. Mulțumesc pentru apreciere.

Dragilor, se pare că Yalchin, își cere prin voi, dreptul de a-și spune povestea. În acest caz, nu îi voi mai stăvili fluxul vieții. Nu știa dacă, într-o lume grăbită, va mai găsi urechi în care să picure poveștile naufragiate în spațiul dintre stele.

Serban, am ridicat manusa. Un nou fragment din cautarile lui Yalchin zace prafuit in atelier. Motivul pentru care Yalchin trece uneori pe acolo, nu am reusit sa il aflu, desi am intrebat de cateva ori. In aceste conditii, probabil ca urmatoarele peregrinari vor poposi pe alte site-uri, ai caror editori vor binevoi sa ma lumineze care sunt punctele gasite necorespunzatoare ale acestui text. Altfel, cum as putea stii ce a facut Yalchin pentru o fi osandit la depozitarea intr-un raft din atelier.

Cristiana, multumesc pentru sugestie. Dupa cum ai observat deja am adoptat-o rapid. Finalul propus de tine a scos textul meu din atelier...