Joacă
Luna se sparge în lumini; eu sunt departe de casă. Departe, pașii iși lasă urmele, pe unde luna iși zgârie obrajii de pietre și umerii și-I culcă pe pământ. Stelele sunt sparte în genele nopții,
ABAida BoldeanuJoacă
Luna se sparge în lumini; eu sunt departe de casă. Departe, pașii iși lasă urmele, pe unde luna iși zgârie obrajii de pietre și umerii și-I culcă pe pământ. Stelele sunt sparte în genele nopții,
ABAida BoldeanuCina cea de taină
Cu glas spurcat- blestemi o soartă crudă... Îți amintești o fată albă, dulce, nudă. În păru-i prinseseși viitor, speranțe și vise îndrăznețe, Dar vântul șuieratic veni pe ne-așteptate Și luă și
ABAida BoldeanuÎn câmp
Din puterea pământului te înalți cu aripi de soare până în albul cerului. Cu frunte de nori aspiri clarul apelor și scalzi picioarele soarelui. Fluturi de aer adie prin genele De vară. Arborii
ABAida BoldeanuCeasul
Ziua- ochii lui Dumnezeu se deschid! Și ninge cu clipe timpul nostru febril... Ni se agață de încheieturi și Își uită ticăitul în piepturile noastre. Și ninge cu ani și cu doruri... De
ABAida BoldeanuÎn rând cu tine, Dumnezeule!
Ieri mergeam, vedeam și simțeam Cer, ochi și grijă. Astăzi merg, văd și simt Pământ, lacrimi și nepăsare. Mâine voi visa, cugeta și căuta Culmile, durerea și pustiul... Căci voi merge în
ABAida BoldeanuTimp cu tine
Umbre și sensuri în noaptea hilară. Împrumut în scris mucegai din pereți. Mirosuri pestrițe precum culorile curcubeului. Pestriț în ROGVAIV. Cuburi de ananas se joacă în prăjitura cu cremă. Doi
ABAida BoldeanuMai
Am visat.... Că te-ntâlneam pe străzi străine ființei noastre despărțite negreșit... Umblând cu pas mărunt, apăsător, de griji împresurat Strângeai flori de pământ în sufletu-ți
ABAida BoldeanuEmfatiza racelii din noi
Alergăm prin gânduri desculți Ca prin noroi. Vise ucise la margine de lume pulsează Când triste, când moi. Îngerii se zbat cu gheare înfipte În noi! Dureri sihastre înșeală Priviri… Sânge
ABAida BoldeanuMantuirea
În dimineața cu cearcăne înfipte adânc în cer, Gândesc că ești perfecțiunea întruchipată în felul omului stingher! Și ca să mă-nalț în veșnicul tău rai O să-ți mănânc din ochiul crud al verdelui
ABAida Boldeanu