Poezie
Suflet Vagabond
1 min lectură·
Mediu
Rafale de ploaie îmi cad peste pleoape
Și monștrii cumpliți mă chinuie-n noapte
Urăsc tot nimicul ce-n juru-mi se-arată
Iar flacăra vieții încet mă îngroapă
Înghit o speranță cu gustul amar
Doi ochi ca de foc mă fac să tresar
Privirea-mi adâncă se zbate-n visare
Aruncă cu ură doar lacrimi murdare
Un înger nebun cu aripi de gheață
Se-apropie ușor,alunecă-n ceață
Pe gâtul cel alb trei vorbe-mi șoptește
Îmi spune să mor căci el ma iubește
Să fug doar cu el spre-o lume de vis
Să facem noi doi un nou paradis
Dar eu ii raspund cu mila, dispret:
Nu vreau ca sa mor in lumea de inghet
Si moare ranit arhanghelul blond
Cu sufletul sau, etern vagabond
011.983
0
,,Dar eu ii raspund cu mila, dispret:
Nu vreau ca sa mor in lumea de inghet!\"
,,Si moare ranit arhanghelul blond
Cu sufletul sau, etern vagabond\'\'.Ei?!
Cu drag