Simt lanturile robiei de tine
Cum imi sfasaie carnea
Adorm si ma trezesc infasurat
In fasii gand despre tine
Foamea ce mi-ai sadit-o in suflet
Nicicum nu o pot potolii
Caci amare sunt alte
Puterea nevazuta a gandului culoare ce m-a pictat
Ne-a conectat la evantaiul cromatic al astralului continuu
Cu intensitatea fortei izvorata din seva creatiei dintai
Aruncandu-ne in lascivitatea
Nevoia de spatiu , de aer
Simt nevoia de spatiu , de aer
Ca-ntrun vartej nebunesc ce ma prinde
Ma scufund si apoi ies si umplu firesc
Tot spatiul ce destinat imi este
Iar aerul ma cuprinde si ne
Livada cu ciresi e iara-n floare
In aerul molcom o dulce aroma
Alene doarme plutind usor
Nicicand o primavara nu s-a trezit
Asa intens la viata iara
Din inceputul ista noi iara vom
