Ploapele mi se inchid fiind cuprinse de al cetii fum
Ochii vietii vor sa se deschida dar stralucirea le apune
Un gand imi trece precum o sageata prin al trupului stapan
Il simt cat e de rece si
O mana m-atinge usor peste obraz
O simt ca nu vrea sa mai plece.
Ma zgarie, ma doare, imi macina trecutul
Dar nu vrea sa m-asculte si sapa incontinu.
O lacrima-si cladeste drum si nu vrea sa
O licarire vad in ochii tai de piatra
Si ma intreb o vad doar eu sau e putin strearsa?
Ce cauta-ea acolo, de ce nu se mai stinge?
O palma ma atinge, dar nu-i aud plesnirea
O lacrima ma
Ma prind in aripile unui gand salbatic
Ce ma poarta-ncet spre meleaguri atat de desarte.
E o furtuna-n mine de nisipuri ce-s mult prea miscatoare.
Iar gandul asta zboara tot mai sus, m-apasa tot
