Pete de lumină

nu vreau să mai aud de domni cu \"m\" aș șterge litera de s-ar putea din alfabet însă cum ei fac parte din trecutul meu îi mai păstrez un pic în gând discret de mâine însă fără nici o remușcare voi face ce-au făcut și dumnealor dând cu “delete” urgent pe tastatură și anulând pentru o perioadă orice zbor rămân aici în țara mea căci mi-e mai bine chiar dacă viitura vine-n trombă peste noi sub pernă o să-mi pun colacul de salvare voi locui mereu într-un poem scris la etajul 2 cum bine știi tu lumânașterea mea verde doar Ubu-i rege veșnic peste lume s-a descreierisit paiața ce prășește nori iar cartierul și-a pierdut bunul renume ne pasc omizi pereți de suflet coșcovit s-a îmbătat bordura de la restaurantul Rucăr de ziua mea îmi faci cadou doar scrumiere deși tânjesc după-un buchet cu flori de nufăr mai bine hai la Casa Eliad printre prieteni mă vei găsi întotdeuna în seara cea de joi ne întâlnim să potcovim silabe ditirambic iar unu și cu unu nu fac niciodată doi un fel de terapie intensivă după boală precum un cuib calin cu păsări cântătore când oamenii își pun pe scenă sufletul în mâini și se expun cu orice risc sub reflectoare iar de-ai să vii să nu uiți să-mi aduci un sac pufos cu pene albe de cocor și-o bucățică din tabloul lui Monet ce îmi lipsește totdeauna din decor căci uite preferatul e din nou cu \"m\" n-am șanse de scăpare dragul meu și nu mai scriu nimic căci e târziu mai bine plec să dorm într-un muzeu fântână vreau să mă visez în orgi solare m-am săturat de-atâtea cruci și cimitire îmi iau cu mine doar o carte cu povești căci îmi e dor de-un strop de nemurire