te vad adormita pe nisipul de frunze,
Esti ca o muza ce ma prinde in panze
Ma pierd si te pierd cand esti doar al meu
Esti ingerul pe care toata lumea l-ar vrea!
Te chem., te visz, te plang mai
Ma simt vinovata de iubirea-mi nutrita
Pentru o umbra de culoare.
Surasul dulce al zilei de mai,
Visul tulburat al amurgului pustiu
Timpul nu va uita…
Inima-mi va pastra:
Mereu in ochii mei vei
Al noptii intuneric
Coboara lin pe vai,
Si totul e himeric,
Precum sunt ochii tai!
E liniste-n poiana
Si ma vegheaza luna,
Doar raul mai suspina,
Si eu te-astept intr-una!
Privesc pierdut in
Cobor spre obscuritate,
Iar trupul meu ingheata.
m-agat cu disperare
de ramuri gri de ceata!
Il strig, darn u m-aude!
Il chem., dar nu-mi raspunde!
Ma pierd usor in neguri
Incet, tot mai
Afara ninge si..
Se-astern fulgi de melancolie,
Din sufletu-mi inghetat
Curge lava fierbinte a resemnarii…
Un fior dulce m-aduce la realitate…
La realitatea pe care vreau s-o traiesc,
La
O lacrima de tristete
Strabate obrazu-mi fin
Si-l ineaca in amar.
Plang.
Plang dupa o stea
Ce se ridica molcom spre infinit
Si lumineaza cerul far’ de viata…
Sau poate ca ma insel..
Poate
