Poezii

te vad adormita pe nisipul de frunze, Esti ca o muza ce ma prinde in panze Ma pierd si te pierd cand esti doar al meu Esti ingerul pe care toata lumea l-ar vrea! Te chem., te visz, te plang mai

Ma simt vinovata de iubirea-mi nutrita Pentru o umbra de culoare. Surasul dulce al zilei de mai, Visul tulburat al amurgului pustiu Timpul nu va uita… Inima-mi va pastra: Mereu in ochii mei vei

Cobor spre obscuritate, Iar trupul meu ingheata. m-agat cu disperare de ramuri gri de ceata! Il strig, darn u m-aude! Il chem., dar nu-mi raspunde! Ma pierd usor in neguri Incet, tot mai

Afara ninge si.. Se-astern fulgi de melancolie, Din sufletu-mi inghetat Curge lava fierbinte a resemnarii… Un fior dulce m-aduce la realitate… La realitatea pe care vreau s-o traiesc, La

O lacrima de tristete Strabate obrazu-mi fin Si-l ineaca in amar. Plang. Plang dupa o stea Ce se ridica molcom spre infinit Si lumineaza cerul far’ de viata… Sau poate ca ma insel.. Poate