Adriana Gheorghiu

Cind am lasat din mina nuvela lui L. Rebreanu “Prostii”, unde doi tarani romani, desi se scoala cu noaptea in cap ca sa prinda trenul in care, pina la urma, nu se urca, nu m-am gindit o clipa la ei ca la “prosti”. In schimb, dupa ce am terminat de citit textul realist-naturalist “Pisaciosii”, chiar cred ca am lasat in urma lecturii niste “pisaciosi”. Si mi-am zis ca asta nu e bine. De ce? Cred ca am ramas cu gustul limbajului si nu cu cel al oamenilor.
Freud afirma ca opera de arta este fructul slabiciunii artistului. Si asa imi vine sa cred ca “slabiciunea” autorului, in cazul de fata, este limbajul, care, prea slobod , in loc sa personalizeze personajele, le depersonalizeaza.
Asta nu inseamna ca spatiul social nu se lasa definit ca un spatiu social monstruos ( “construit” prin genocid de tip ceausist), in care taranul roman nu-si parcuge drumul complet pina la oras, iar oraseanul nu-l completeaza pe-al sau spre satul romanesc.
Indiferent care este comparatia cu Rebreanu, textul te imbie la lectura.

Atitudinea biciului

Nichola,
Mai era putin si cu noul tau nume ai fi facut sa dispara “-escu-l” atit de romanesc, chiar daca se mai “ruteste”el ( de la “ruta”,ca tot se poarta in limba romana contemporana fenomenul de conversiune) de la Paris la Bucuresti. Sa nu mai spun ca nici de Academie n-am mai fi fost siguri, cu si fara “hartisi”
Da. Cuvintul iti tine loc de bici, iar tonul, ironic-sarcastic-batjocoritor, se caleste treptat pina la rotunjirea “O-ului”
De ce mi-e teama? Ca frustrarea ramine….

Nota “spectatorului”:

Adeseori, in timpul si spatiul lecturii, eul poetic se lasa preluat de eul cititorului, si atunci eu, eul spectator notez:
Cititorule, nici n-ai crede ca, dupa plina ta viata cotidiana, alcatuita din metrou, televizor, laptop, lirismul te ajunge din urma, “trecerea” ta fiind “altfel”
Sau, chiar crezi ca esti varianta lirica eminesciana:”Tu aseaza-te deoparte/ Regasindu-te pe tine”,”printre blocurile ce nu au loc sa respire”
Si atunci, nu ai tu, cititorule, dreptate, calatorind “la marginea drumului?”
Si totusi….

Elia, daca as fi citit numai \"Cuprins\", tot as fi aflat ca poezia \"E-un banut de aur sfant\" sau ca eu, adult, inca mai pindesc\"la hotar de copilarie\".
Si sa-ti mai spun ceva: ma bucur ca macar melcul tine pasul cu minunatiile lumii: \"Pentru ca lumea este prea minunata/ca s-o parcurga in viteza\". Si apoi nici eu \"nu vreau ca fulgusorul... de nea sa se topeasca\"...
Si uite asa, citind despre \" parintii cu inima de aur\", am gasit toate conceptele de care avem nevoie ca sa ne crestem frumos copiii: armonie, timp, gingasie, tristete, bucurie, spatiu, dragoste, fapta buna, cumintenie, echilibru, esenta....
Ce n-am aflat n-am aflat: ce culoare are zimbetul. Si asta pentru ca este o chestiune de nuanta sau de mica strategie?

Elia din \"Tara parintilor cu inimi de aur\", multumesc ca \"treci pe la mine\" si mai ales multumesc ca ai lasat vantul \"sa mangiie\" geana copilului care e \"gata de culcare\".

Draga Ina,
Ce poate fi mai placut decit sa scrii ceva si cititorul tau sa spuna:\"Bine ai venit!\"
Multumesc mult si un An Nou, cu bucurii.
D-na Gheo din \"Fasolele colorate\"

Draga Doru ,
Iti multumesc pentru lectura si atentia data \"fasolelor\", si mai ales pentru comentariul-raspuns, \"mintenas\" si deosebit de placut.
Eu nu ma pot lauda cu promptitudinea mea, in schimb sa stii ca am sa continui cu povestile pe acelasi site.
Un Nou An minunat, in 2008!

Draga Nicolae,

Multumesc pentru \"M-a impresionat\"la povestea \"Act\"
Vin cam tirziu cu raspunsul \"multumesc\", dar promit, ca in viitor, sa fiu mai disciplinata.
Un Nou An, in 2008, bun si sanatos si cu multe povesti pentru nepotel.

D-na Gheo

Sper sa nu fiu obligata sa enunt toate « adevarurile ultime\" pe care le detin .
Felix, dupa lectura unui poem ramai cu o impresie. Aceasta impresie, se intampla sa vrei sa ti-o explici. Or, explicatia, spre deosebire de impresie, nu se instaleaza de la sine. Se intampla chiar sa ai nevoie de-o initiere. Si initierea, care e si o initiere in lectura textului poetic, e treptata. Si cel mai adesea e intermediata de un critic literar.

Acest text are un efect lustral ; te curata de pacatele pe care le ai fata de limba.

Interesant modul cum e surprinsa cate o particularitate a textului poetic si cum, din aproape in aproape, e definita marca autorului de poeme.

Daca se poate vorbi de trepte in lectura unui text poetic, si sigur se poate, cu acest text critic ele pot fi parcurse cu gratie.