Poezie
Rugați-va la semafoare...
sau cum să iubești piciorul patului
1 min lectură·
Mediu
Mi-e putred sufletul
de gânduri,
de infinite incăperi
de multe spații goale.
Povești cu stele căzătoare
îmi umplu scrumiera...
Și râd cu râs metalic,
privindu-mă-n oglinzi convexe,
știind că nu sunt eu acela...
Eu n-am culoare,
și nici vânt...
Mă-nchin la semafoare
În rosu si în verde surd.
Urme de pași
de ieri,
de maine(mie imi e totuna)
se joacă de-a anotimpurile,
(cate patru).
Orașul e o ciocolată caldă,
ieri a plouat,
namolu-i un oras.
Trei banci din parc sunt ocupate
de chitaristi nebuni si beți.
Luminile sunt stinse toate,
iar cerul a mai avortat un nor
peste noi.
Aș tunde-o salcie
și aș trimite-o în armata
Fără mine sub ea...
Atâtea ganduri...
Atâtea incaperi,
În care ți-e mereu teama sa intri.
Cred ca e totul un
Camp necules de posibilitați...
001.042
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Roditis
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Roditis. “Rugați-va la semafoare....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-roditis/poezie/179881/rugati-va-la-semafoareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.