Poezie
Germenii cerului doi
1 min lectură·
Mediu
Un fulger macabru
a răstignit cerul,
in două ceruri mai mici
ca două farfurii goale
albastre,brazdate de nori
în care turna mama ciorbă...
E cerul meu,
sau cerul tau...
Nici luna nu mai știe
dacă galbenul o prinde
și parcă lumina nopții
putea să ne vorbească,
Dar nu avea ce spune...
Vântul rascolea fioros
și amorțisem la marginea orașului
anesteziați de puterea unui fulger macabru
care a răstignit cerul
între noi...și trecătorii
Cu ochi de furnică.
Poate că doar mi s-a parut
iar cerul meu
e pur și simplu
mai albastru decât cerul tău...
001.141
0