Kelu și genu' epic

Nu-l credeam capabil, dar s-a ținut de cuvînt. Așa-i Chelu cînd nu minte ca dobitocu', parolist. Banca-i aceeași, tot acolo stăm, eu și Chelu, așteptăm faima, recunoașterea, celebritatea. Dacă nici așa nu reușim să futem, rămîne o singură variantă, posibilă, dar prea puțin tentantă, Pop. Ce îmi place la Chelu este că nu trebuie să-i pun întrebări. Răspunsul a venit și de data asta, rapid, fără prea multe traume. Ne facem teroriști, zice, ne facem teroriști, murim, și ajungem în raiu' lui Alah, unde cîteva mii de fecioare se vor ocupa de noi o veșnicie, ceva de genu'. Îmi vedea să-l pocnesc, idiotule, în episodul ăsta ne ocupăm de genul epic nu de religie, dar nu mă lăsa sufletul. Să-i spun că nu-i chiar atît de simplu, că nu-i sigur dacă există ori nu rai sau iad, nici măcar Omar nu era sigur, nu mă lăsa inima. Ochișorii-i clipoceau lubric și dacă-i fericit, eu mă pot ocupa liniștit de ale mele. Ãsta-i mai jupîn decît Tzvetan Todorov. Pronunța Tzvetan Todorov impecabil. Cel puțin așa cred, niciodată nu am știut ce să accentuez sau unde să pun acordul. Jupînul era Maiorescu și așa am știu că nu a glumit. O să facem critică literară aplicată pe texte epice. Eram deja excitat. Surescitat boule, îl aud, sîntem critici, vorbește și tu adecvat. Cuvîntul merită măcar o propoziție. Definește o stare de excitație specifică claselor sociale superioare, criticilor și poeților. Asta-n caz că o să aveți de-a face cu ei vreodată. Excitat sau surescitat, aveam chef de acțiune. Cu ochii larg deschiși, Chelu nu avea chef de nimic. Motiv pentru care citea ca prostu', propoziție după propoziție și fiecare cuvînt îi trecea direct prin cap și se pierdea în zarea nemărginită. Fraza pe care tocmai ai scris-o e puțin cretină, îl aud. Și de ce mă rog, ai ceva cu proza poetică, nu suporți atîta frumusețe, atîta sensibilitate. S-a uitat la mine într-un fel pe care nu-l cunoșteam, am zis că-i gata și ce frumos a fost totul. Mda, tîmpitule, zice, cu o voce pierdută. Și atît. Ne luăm noi cărțile, Chelu pune în torpedou și un cuțit de vînătoare, just in case, și plecăm în căutare de prozatori. Sau prozatoare, încerc eu să bag o glumă, dar ăsta se uită la mine atît de trist că-mi pare rău că m-am născut. Chelule, cred că-i timpul să te oprești, ai citit prea mult. Atunci am auzit vocea, trecea direct prin partea de sus a habitaclului și te țintuia în scaun. Nu există toate tîmpeniile astea, poezie, proză, etcetera, pulelor, există doar voința și voința se face cuvînt. În toată schema asta voi nu însemnați nimic. Chelu se comporta de parcă n-ar fi auzit. Se uita la mine, dintr-o dată vesel, și ochii-i străluceau de-o revelaței și tonul vocii lui nu admitea nicio îndoială cînd a catadisit să spună ceva. Pop, nu-i mai bine să ne facem prozatori.