Ana

Ana are patruzeci și ceva de ani, două fete, ochi căprui, un bărbat și o moarte care o așteaptă deja. Ana se încăpățînează să nu recunoască, dar asta nu are nicio importanță. Ana visează că viața ei mai poate fi o viață.

La optișpe ani a făcut sex prima dată, era singura virgină din clasă. La douăș’unu s-a măritat, a fost prima care a făcut-o. Fetele i s-au născut, din iubire, prima, din disperare, a doua. Ca toți copiii sînt cei mai frumoși copii și scuza perfectă pentru toate eșecurile. Dar Ana nu are nevoie de vreo scuză. Ana nici măcar nu știe că așa este.

După cinșpe ani de căsnicie, și-a luat primul amant, după șaptișpe s-a întîmplat din nou. Prima dată a fost pentru că s-a îndrăgostit, a doua oară pentru că era disperată. După aia a vrut să divorțeze și a fugit de-acasă. La al doilea amant. Apoi s-a întors la soț - copiii. Disperată, evident. Soțul a iertat-o, pentru că o iubește.

Acolo plivește buruieni și este fericită. Se fute rar și visează des. Studiază istoria la f.f. Ana este un om. Pe undeva are o viață și habar nu are.