Poezie
Cocoșul de munte
1 min lectură·
Mediu
Ajuns la poalele muntelui zăpezii,
Am intrat pe poarta soarelui amiezii
Întâmpinat de firave căprioare
Și cântece de prigoare.
Urcând treptele de marmoră albastră,
Pe lângă roșiile mușcate din glastre,
Am intrat într-un coridor iluminat,
Împodobit cu goblene, covorașe, ... vânat:
O cucuvaie mică mă privea timid
De pe-o crenguță fixată, sus, pe zid,
Din dreapta o vulpe îmi arăta colții,
Iar de pe frigider rățoiul mă privea de dincolo de hotarele morții.
Pe jos, e întinsă o blană de bursuc,
Lângă, stă un bâtlan pe un stativ de nuc...
Ca prin farmec au apărut trei albe uși
Păzite de pieptănuși.
Deschid pe cea din mijloc și intru încet.
În dreapta, pe masă, o sticlă de oțet,
În stânga, pe zid, o pasăre regală
În toată măreția, păstrată cu migală.
Cu ochii-i de sticlă mă privește rece
Și mă-mpiedică mai departe de-a trece.
Cu-evantaiul de cerneală, cu pliscul deschis,
Cu aripile-ntinse, mă atacă fioros, ca într-un vis!...
Am rămas mut, înmărmurit,
Consternat și mâhnit...
Atunci a tăcut și s-a întors înapoi,
Lăsând în urmă-i ecoul stins de strigoi ... .
Furios din paraclisul său m-a alungat,
Fiindcă și el, precum celălalte, era doar împăiat!
001.006
0