Poezie

Roluri, stoluri, goluri

1 min lectură·29 aprilie 2014

Mediu

Jucăm în viață atâtea roluri, cu și fără premeditate,

Roluri nedefinite, roluri mărunte, roluri silite,

Luptăm pentru un rol în viață, principal,

Să dăm acelui rol acel spirit vital,

Pentru ca interpretul să supraviețuiască în eternitate.

Rolul e nemuritor, nu omul!

Rolul trebuie trăit fără trădare,

Ne identificăm pe noi în acel rol!

Murim în rol, pentru-a ne păstra mândria,

Iisus jucat-a rolul lui Mesia!

Roluri, valuri, maluri, stoluri,

Un factotum, care-ncearcă-a umple goluri,

Care schimbă roluri, roluri,

Spre-antiteza dureroasă de a nu mai recădea,

Ci de-a juca cu ardoare rolul predestinat!

Ce rol joacă femeia aceea în viața ta?

Ce rol ai avut în revoluția, ce urma să schimbe lumea?

Ai vrea să fii eroul dintr-o iubită carte?

Ș.a.m.d, ș.a.m.d.,

Ești mai exigent cu tine însuți decât este societatea!

Ai încercat cel puțin! Ai jucat un rol model?

Te-ai jucat pe tine însuți?

Ai atins cea mai înaltă artă, arta de-a trăi?

Ai fost savant, ai fost amant,

Ai fost tu însuți în toată comedia?

...

Când ai pierdut iar rolul, când vei fi fost jertfit:

Când începi, să pricepi,

Când se prăbușește cerul,

Când nu mai ai de ales,

În loc de epitaf vei scrie doar: Sfârșit.

001.102

Adrian Nicula. “Roluri, stoluri, goluri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-nicula/poezie/14048768/roluri-stoluri-goluri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.