Poezie

Violoncel I

1 min lectură·11 iulie 2011

Mediu

Pe o dungă violoncelul se odihnește

În razele soarelui după-amiezii,

După exercițiile ce aveau loc în fiecare zi.

În el își are vizuina un arici,

Care-acum își încălzește țepii,

Bucuros, că s-a lăsat din nou liniștea.

Lemnul violoncelului a dat în mugur,

Se aseamănă mai mult cu o tufă,

Unde melcii și furnicile stau la povești.

Sus, pe cel mai înalt raft al bibliotecii,

Veghează cocoșul policrom, de burete,

De lângă bustul lui Franz Schubert.

001.597

Adrian Nicula. “Violoncel I.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-nicula/poezie/13984735/violoncel-i

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.