Poezie

Artă pentru artă

1 min lectură·19 iunie 2011

Mediu

Pierdut între inițialele mulțimii numelor din catalogul Louvre-ului

Transportat spre abisul izvorului căutării mele necontenite

Am simțit cum straturile intermediare sunt îndepărtate

Aici sunt eu, gol, simt, ce poate Adam a simțit în paradis,

Acel paradis trebuia să fi fost dur, necompromițător,

Unde nu sunt îngaduite diletantismul, falsul, ci doar autenticitatea.

Nu vorbesc din punctul de vedere al valorilor incontestabile,

Ci doar din aspectul artei: artă pentru artă, chinuitor de abstractă

Sunt izbit de artă, cu așa putere, simt cum sufletul îmi iasă din trup

Uit să respir, înghit în sec, sunt bolnav, tremur, mă clatin,

Nike e atât de neîndurătoare, încât tot trupul mă doare.

Aripile ei fragile îmi provoacă o senzație de implozie.

Rațiunea transcedentează din realitate în abstract și înapoi

În fracțiuni de secundă, încât sunt pe punctul de a leșina,

Frica de Dumnezeu trebuia să fi fost ceva asemănător

Și totuși mă simt în al nouălea cer, mă hrănesc cu pură energie,

Ce iasă din aceste acumulatoare de muncă și perfecțiune:

Capodoperile care asteaptă să fie înțelese, iubite, admirate,

Spiritul meu degajat de corp trăiește în pură interacțiune

Cu spiritele creatoare, care trăiesc în ele pentru eternitate.

001.151

Adrian Nicula. “Artă pentru artă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-nicula/poezie/13983165/arta-pentru-arta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.