Poezie
Jefuitori de morminte
1 min lectură·
Mediu
Îmi jefuiesc mormântul,
ca vulturii-s la pradă
cei ce în paradă
nu-mi vor crede gândul.
Mă jefuiesc de oase
Albite-n necuvinte,
Când vorbele pioase
Devin doar oseminte.
Mă-ngroapă în tăcere
Plânsul de-a fi-n murire,
Fără de-a mea vrere
Pășind din nemurire.
Pășesc pe frunze moarte,
Mormântul mi-e aproape;
Dar multe ne desparte,
Și greu mai e pământul…
……………………….
Pe lespede funerară
Îmi scris-am epitaful
Din viața mea amară,
Când s-a lăsat cearceaful:
Aici se odihnește
Jefuitorul de cuvinte,
Cel ce se mai numește
Jefuitorul de morminte.
002803
0