S o n e t 1 7 1

al însumării

1 min lectură·5 septembrie 2004

Mediu

Știu ce-i cruzimea, îi cunosc măsura,

Dar cred că nu-s acel ce o cultivă

Ca pe un dans de voluptoasă divă.

O deslușesc, dar nu-mi astupă gura.

Și lăcomia știu că e nocivă

Înveninând în alții băutura,

Dar presupun că nu își dă măsura,

Pecetluindu-mi trupul în derivă.

Adun și cred că-s pur, dar gândul plânge

Și nu-nțeleg că-n mine toate cresc

Și îmi sugrumă rostul ce se frânge.

Întru mai mult pornirile-mi sfârșesc.

Când voi curma cu poftele-mi nătânge,

Curat voi fi, senin am să pășesc.

013.000

Adrian Munteanu. “S o n e t 1 7 1.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/85499/s-o-n-e-t-1-7-1

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

ti-am urmarit aproape toate sonetele si, mai rar atata complexitate, intr-un om al zilelor noastre.