Poezie

S o n e t 1 1 8

1 min lectură·12 iulie 2004

Mediu

Mulțimi de râme sapă în țărână,

Sugrumă pirul răsărit pe stâncă.

Să fie oare oastea ce mănâncă

Din antica Arcadie stăpână ?

Ele să-nchege rostul zilei încă,

Să înfășoare căile de lână,

Să te conducă cu nădejde până

În albia izvoarelor, adâncă ?

Jilavul trup și oastea lui hoinară

Străpung perfid ființa mea de lut

Și în foieli de larve mă-nfășoară.

Mă văd și eu în râmă prefăcut.

Dâra de clei mi-e veșnică povară.

Ce-am înălțat, în iarbă s-a pierdut.

002.007

Adrian Munteanu. “S o n e t 1 1 8.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/79537/s-o-n-e-t-1-1-8

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.