Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu
@adrian-munteanu
Poezie

S o n e t 7 7

1 min lectură·
Mediu
Un ametist clipește în lumină.
Mă văd întins pe-altarul lui de sânge.
În casa mea privirea mi se frânge
Sub desfătări de scenă și cortină.
În cerc tăcut mulțimea-n jur se strânge.
Arunc și eu în omul fără vină.
Privesc sedus la trupul de felină
Al fetei ce se-apropie și plânge.
Doi balerini se-nlănțuie-n mișcare.
De ritualul lor rămân atins
Și noaptea e profetică plecare
Spre alte lumi din cerul necuprins.
Mă las supus de fadă delectare.
Uitând de mine, somnul m-a învins.
023218
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
83
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “S o n e t 7 7.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/75265/s-o-n-e-t-7-7

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@florina-daniela-floreaFFFlorina Daniela Florea✓
\"Alti actori, aceeasi scena...\"

frumos sonetul acesta, Adrian.
chiar mi-a placut.

cu tot binele,
Dana

P.S. iarta-mi graba zilei de ieri in comentariu.
nu ma justific. doar ca se intampla.

aceeasi
0
@stefan-boleaSBStefan Bolea✓
Ritmul spune ceva si mesajul altceva. Nu este un acord, ci un dualism intre ele.
0