Poezie

S o n e t 7 5

1 min lectură·30 mai 2004

Mediu

Cruzimea, ignoranța, barbaria,

Somnul adânc, voința cea brutală

Și lumea de instincte, veșnic goală,

Ne țin supuși formând Eikasia.

În Pistis adunăm, privind cu fală,

Părerea și credința, datoria.

Gândirea pură e Dianosía

Ce stă supusă artelor în poală.

Rămâne doar ca Nous să compună

Trezirea-nțelepciunii, pururi zid,

Cel locuit de gândul ce-mpreună.

Între a fi și nu a fi arid,

Sublima veghe nu-mi doresc să spună

Că nu sunt viu și-n jurul meu e vid.

002.516

Adrian Munteanu. “S o n e t 7 5.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/74998/s-o-n-e-t-7-5

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.