Poezie
S o n e t 6 7
1 min lectură·
Mediu
Encubierta, insula minune,
O seminție găzduia, divină.
Giganți silfizi, sorbind avid lumină,
Sfărmau în brațe asfințituri brune.
Zei fulgerau spre norii fără vină
Și astrologi vesteau câte-o minune
Amenințând, cu aburi de tăciune,
Că va veni o noapte-n jur, deplină.
Uneltitori cereau să piară-n lavă
Magia de pe țărmul primitor
Și s-au rugat cu mintea lor bolnavă.
Encubierta, fără viitor,
Pieri din trupul meu, sorbind otravă,
O aripă de bronz, jelind un zbor.
002.124
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 73
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “S o n e t 6 7.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/74176/s-o-n-e-t-6-7Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.