Poezie
Fii, Doamne, mâna ce-mi arată drumul
Sonet 494
1 min lectură·
Mediu
fii Doamne mâna ce-mi arată drumul
dă-mi noduroasă bâtă fii toiagul
adus s-azvârle-n buruieni baltagul
celor ce-or vrea să-mi risipească scrumul
arată-mi Tu aceea femeie-n pragul
colibelor din care iese fumul
adăpostind bucate cu duiumul
și așteptând pe cel ce-i este dragul
ia-mă prea darnic rege-al îndurării
și dă-mi putința să îi las un ban
acelei ce se lasă disperării
împreunată-n tufe cu-n golan
sfărâmă pod zidit împreunării
s-o pot aduce-n pază la liman
23 iulie 2006
012.380
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Fii, Doamne, mâna ce-mi arată drumul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/223743/fii-doamne-mana-ce-mi-arata-drumulComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
\"colibelor din care iese fumul
adăpostind bucate cu duiumul\"...
COLÍBÃ, colibe, s.f. Casă mică și sărăcăcioasă. ♦ Adăpost provizoriu pentru oameni și uneori, pentru animale, făcut din bârne, din crengi etc. și acoperit cu paie, ramuri etc. – Din sl. koliba.
---
\"dus s-azvârle-n buruieni baltagul
celor ce-or vrea să-mi risipească scrumul\"
aici ideea de scrum se suprapune peste \"jar\" sau fac confuzie?!
---
\"și dă-mi putința să îi las un ban
acelei ce se lasă disperării
împreunată-n tufe cu-n golan\"
părerea mea sinceră e că la curve nu se duc numai \"golanii\"