Poezie
Fii, Doamne, mâna ce-mi arată drumul
Sonet 494
1 min lectură·
Mediu
fii Doamne mâna ce-mi arată drumul
dă-mi noduroasă bâtă fii toiagul
adus s-azvârle-n buruieni baltagul
celor ce-or vrea să-mi risipească scrumul
arată-mi Tu aceea femeie-n pragul
colibelor din care iese fumul
adăpostind bucate cu duiumul
și așteptând pe cel ce-i este dragul
ia-mă prea darnic rege-al îndurării
și dă-mi putința să îi las un ban
acelei ce se lasă disperării
împreunată-n tufe cu-n golan
sfărâmă pod zidit împreunării
s-o pot aduce-n pază la liman
23 iulie 2006
012.371
0
\"colibelor din care iese fumul
adăpostind bucate cu duiumul\"...
COLÍBÃ, colibe, s.f. Casă mică și sărăcăcioasă. ♦ Adăpost provizoriu pentru oameni și uneori, pentru animale, făcut din bârne, din crengi etc. și acoperit cu paie, ramuri etc. – Din sl. koliba.
---
\"dus s-azvârle-n buruieni baltagul
celor ce-or vrea să-mi risipească scrumul\"
aici ideea de scrum se suprapune peste \"jar\" sau fac confuzie?!
---
\"și dă-mi putința să îi las un ban
acelei ce se lasă disperării
împreunată-n tufe cu-n golan\"
părerea mea sinceră e că la curve nu se duc numai \"golanii\"