Poezie
Nu-mi stă pe limbă veșnica ocară
Sonet 461
1 min lectură·
Mediu
nu-mi stă pe limbă veșnica ocară
rușine-mi e de vorba indecentă
prăsind scursori obscene-ntr-o placentă
scoțându-și capul silnic pe afară
în rostul meu trăirea mea absentă
la tot ce-nalță în văzduh o scară
rămâne-n mări de străduințe-amară
și doar la cercuri de-armonii atentă
străin mă simt de gesturi insipide
mă las cuprins de-un văl de taină blând
sub tălpi curate drumul se decide
și simt acordul astrelor vibrând
cu toate-aceste fulguiri candide
mă furișez printre grădini arzând
12 februarie 2006
001.770
0