Poezie
Strada Cerbului (1)
Ciclul \"Sonetele Brașovului\". Sonet 642
1 min lectură·
Mediu
O casă-n stânga. Cameră și baie.
Și eu, copilul cu frisoane-n vene
Îmi înălțam pe-acoperiș antene
Să intre-n valuri lumea în odaie.
La nouășpe s-au revărsat alene
Dureri târzii prelinse în pâraie.
A fost de-ajuns o singură bătaie
În gongul spaimei ce-o purtam sub gene.
La douăzecișișapte ne-a dus vrerea,
Tăcuți și-nsingurați, fără părinți.
Și ne-am învins într-un sfârșit căderea.
Dar cea din urmă mi-a luat din minți.
În pruncii mei am să zidesc puterea
De-a birui învolburări fierbinți.
25 noiembrie 2007
002.659
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Strada Cerbului (1).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/1782002/strada-cerbului-1Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.