Poezie
Dâmbul Morii
Ciclul \"Sonetele Brașovului\" Sonet 630
1 min lectură·
Mediu
Urmezi Predealul, dar te-oprești alene
În colțul unde s-a-nălțat cabana
Ce-a împietrit de veghe, precum stana
De piatră-n munții înălțând arene.
O mierlă-n iarbă își înmoaie pana
În roua scursă din firave gene
Căzând din brazi ce și-au întins antene
Să-nchidă-n ceruri adormite rana.
Urc Șapte Scări înmărmurit de toate.
De uriașii ce trasează vad
Să poți sui printre copaci pe coate
Sorbind în pumni torenți ce-n spume cad.
Într-un târziu, îmi las priviri să-noate
Printre amiezi care-au scăpat de iad.
24 octombrie 2007
002.155
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Dâmbul Morii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/1778856/dambul-moriiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.