Poezie
Pasul tăcut. Un orizont de pară
Sonet 392
1 min lectură·
Mediu
Pasul tăcut. Un orizont de pară
Pe care-l văd, chiar de îmi e departe.
Un ochi pierdut în căutări deșarte,
Iubirea pusă grabnic să tresară
Þăndări căzând din stele ritmic sparte,
Pe via mea cu boaba-n veci amară,
Îmi sângerează talpa, să mă doară
Umbletul drept ce vechi cărări împarte.
Se alungește umbra din potire,
Vinul se scurge pe-un plăpând altoi.
Sorb ce-a rămas cu-aceeași șovăire
Ce-a preschimbat țărâna în noroi.
Fără de cer și fără nemurire,
Nici adevăr n-a mai rămas în noi.
24 iulie 2005
002.096
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Pasul tăcut. Un orizont de pară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/171091/pasul-tacut-un-orizont-de-paraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.