Poezie
Păzește-mă ca ochiul de lumină
Sonet 390 la Psalmul 17
1 min lectură·
Mediu
la Psalmul 17
Păzește-mă ca ochiul de lumină
Și sub sfiala zborului mă prinde.
La umbra lui, cer înstelat se-ntinde
Să mă așeze-n cercul fără vină.
Mă înconjoară, Doamne, de colinde,
Să nu văd fața crudă și străină
A celor ce mă vor cu tolba plină
De-mbelșugări, ca să le poată vinde.
Un lup la pândă le-a rămas credința,
Să prade trupul înfrânat și viu.
Ieși înaintea lor, le dă sentința
De robi nedrepți rămași de când se știu.
De toți acei ce îmi pândesc ființa
Mă scapă, Doamne, primenit să fiu.
13 ianuarie 2005
001.928
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Păzește-mă ca ochiul de lumină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/170195/pazeste-ma-ca-ochiul-de-luminaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.