Poezie
N-am fost un șoim planând dinspre-nălțime
Sonet 379
1 min lectură·
Mediu
N-am fost un șoim planând dinspre-nălțime,
Cu ochi tăios care strivește scutul
De-ncrâncenări țintind decis avutul
Tăriilor iscate din mulțime.
N-am fost maestrul ce frământă lutul,
Zidind creneluri ample din micime
Și nici vânjosul gata să anime
Cu brațul lui nebiruit ținutul.
Acum, la urmă, risipirea frige.
Nu-mi mai găsesc toiagul pentru steag.
Din neputință a pornit să strige
Năluca ceții cu-al ei sunet grav,
Când ceasul dat căințelor înfige
În liniștea cenușii un baltag.
24 octombrie 2005
002.008
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “N-am fost un șoim planând dinspre-nălțime.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/167667/n-am-fost-un-soim-planand-dinspre-naltimeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.