Poezie
Trufaș să fiu, spărgând talazul mării
Sonet 366
1 min lectură·
Mediu
Trufaș să fiu, spărgând talazul mării
Chiar când mi-e trupul ars de cruntă sete
Și mă strivesc vântoasele în cete
Legându-mi rostul de catargul zării.
Nepăsător să-mi prind nădejdi în plete,
Deși mă-nvinge lama nemișcării
Și din iatacul tainic al visării
S-a șters pecetea poftei cu-n burete.
Ne-nduplecat să-nfig tăișul urii
În carnea vorbei care m-a durut.
Așa mă vrea, cu pasul ca de Furii,
Înțelepciunea mea din trup tăcut.
Căci e femeie ce-și arată nurii
Și-și va iubi războinicul pe scut.
28 noiembre 2004
002.124
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Trufaș să fiu, spărgând talazul mării.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/165070/trufas-sa-fiu-spargand-talazul-mariiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.