Poezie
Când corp, când suflet, joc pe funii ude
Sonet 358
1 min lectură·
Mediu
Când corp, când suflet, joc pe funii ude,
Fără popas, cu verbul drept povață.
Trupul zăbavnic de neant se-agață,
Iar spiritul din temniți nu aude.
Un gând nu-și trece firul lui de ață
Prin ochiul gol, în luptă să asude,
Răzbind prin hoarda pânzelor zălude
Ce mi-au căzut, învinse, de pe față.
Murind încet, din veșnicii se-abate
Și s-a mutat în mâluri care cern
Frânturi de nopți și de singurătate
Din cercul strâmt, ademenit și tern.
Cum dorul meu de-a fi în tot și toate
Nu s-a-mplinit, mâhnit rămân etern.
23 ianuarie 2006
002.999
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Când corp, când suflet, joc pe funii ude.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/162245/cand-corp-cand-suflet-joc-pe-funii-udeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.