Poezie
Moșul. Poveste de Crăciun pentru copiii și nepoții \"agoniștilor\"
Din volumul \"Seri cu Licurici \", 365 de basme
2 min lectură·
Mediu
A fost odată un micuț băiat.
La joacă îi e gândul, în neștire.
Cum a căzut zăpada, a plecat
Cu sania în zbor, fără oprire.
A tot trecut prin țări, spre Răsărit.
Drumul părea o pulbere de stele.
Băiatul chiuia și a plutit
Tot mai departe și mai sus, spre ele.
Așa ajunge până-n Miazăzi.
Băiatul râde. E atât de bine,
Ca într-un vis. Curând va poposi
Și în Apus, prin văi cu ape line.
Mult timp s-a scurs, dar noaptea e prea lungă.
Se vede, în sfârșit, și-n Miazănoapte.
Ar vrea din nou acasă să ajungă.
Dispare râsul, vorbele sunt șoapte.
E prea departe. Sania tot zboară.
El „fără de oprire” îi ceruse.
A început să plângă prima oară
Și lacrima-n zăpadă se pierduse.
Dar sania se-oprește într-o zi.
E ruginită, parcă sângerează.
- Cât m-am jucat, acasă când voi fi ?
- Se-ntreabă puștiul nostru și oftează.
Răspuns nu are. E cuprins de jale,
Pe față-și pune mâna mai degrabă.
Avea o barbă lungă, albă, moale.
- Ce s-a-ntâmplat ? pe Crivăț îl întreabă.
- Cu sania ai mers de cânt te știu,
O viață-ntreagă. Să-nțelegi nu poți.
- Vreau să mă-ntorc, copil din nou să fiu,
Să-mi văd părinții, frații mei, pe toți !
De vânturi ajutat, curând porni.
I-a căutat pe-ai lui din casă-n casă.
Nu i-a găsit, dar a văzut copii.
Câte-un brăduț împodobit le lasă.
În sania ce încă o o iubește
Așează daruri, o încarcă bine.
Îl cheamă Moș Crăciun și-acum pornește
De sărbători s-ajungă și la tine.
003.840
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 255
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Moșul. Poveste de Crăciun pentru copiii și nepoții \"agoniștilor\".” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/157061/mosul-poveste-de-craciun-pentru-copiii-si-nepotii-agonistilorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.