Poezie
Cerșim la poarta gândului și-a vieții
Sonet 333
1 min lectură·
Mediu
Cerșim la poarta gândului și-a vieții,
Ne facem coif, însăilând ciulinii,
Cădem răpuși când se desfoaie crinii
Ademenind, cu iz dulceag, drumeții
Jur împrejur au dănțuit erinii
Măcelărind altarul sfânt al ceții,
O candelă mi-a tămâiat pereții
Și sufletul mi l-au târât asinii.
Îi spun adio când se-nalță-n slavă
Și-i fac cu mâna dând nădejdii bir.
Mă-ntreb de este viața castă sclavă
În fața morții, alungat zefir.
Și ploaia clipei leapădă otravă
Pe-un colț de timp înfășurând un fir.
30 ianuarie 2005
002.246
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Cerșim la poarta gândului și-a vieții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/150866/cersim-la-poarta-gandului-si-a-vietiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.